Bătălia de la Maraton
Pe câmpia din apropierea micii localități Maraton, din Atica, așezată la numai 40 km depărtare de Atena, atenienii și plateenii, sub comanda strategului lor, Miltiade, i-au zdrobit pe invadatorii persani conduși de Darius I în anul 490 î.e.n. Un hoplit, ostaș pedestru atenian, înarmat cu arme grele, a alergat pe jos distanța care separa locul bătăliei de capitală, pentru a anunța victoria. Ajuns la Atena, a mai putut striga: “am învins” și – spune legenda – a căzut mort. Mesagerul grec Phidipide, care a parcurs 250 km în 36 de ore, a intrat în legendă.
Maratonul sportiv – alergare pe distanța de 42,195 km, în condiții riguros stabilite – reeditează cursa soldatului de la Maraton și figurează în toate Jocurile olimpice moderne, încă de la prima lor ediție (Atena, 1896).
Care au fost cauzele Bătăliei de la Maraton?
La sfârșitul secolului al VI-lea î.e.n., Imperiul Ahemenid (Imperiul Persan), condus de regele Darius I, era în plin avânt. Perșii domneau peste tot Orientul Mijlociu și își continuau cuceririle spre vest. Regate precum Tracia și Macedonia au intrat sub dominația persană, precum și multe orașe grecești din Ionia, situate pe coasta de vest a Turciei de astăzi. Pentru greci, perșii erau niște barbari aroganți, însetați de aur și lux, care își considerau regele ca pe un zeu. Decalajul cultural și politic este prea mare pentru ca grecii să accepte dominația persană.
În 499 î.e.n., Ionia s-a revoltat împotriva ocupantului, declanșând primul război persan. În ciuda ajutorului militar din partea orașelor Atena și Eretria, rebelii au fost învinși de perși în 494 î.e.n., odată cu capturarea orașului Milet (situat pe coasta de vest a Anatoliei, a Turciei de astăzi). Insulele grecești, precum Lesbos și Tenedos, au fost și ele cucerite. Regele perșilor, Darius I, a cerut supunerea Atenei și a Spartei. Le trimitea emisari care uneori erau uciși. Înfuriat de încăpățânarea grecilor și dorind să pedepsească Atena pentru că a ajutat Ionia să se răzvrătească, Darius a lansat o expediție punitivă către Grecia continentală, în 490 î.e.n. Trecând Marea Egee spre vest, perșii au devastat orașul Eretria, deportând o parte a populației sale în Mesopotamia Inferioară.
Unde și când a avut loc Bătălia de la Maraton?
În timpul campaniei sale, Darius a fost ajutat de un vechi tiran atenian, Hippias. Acesta din urmă, exilat cu douăzeci de ani mai devreme, dorea să se răzbune și să recâștige controlul asupra Atenei. El l-a sfătuit pe Darius să debarce pe o plajă nu departe de orașul Maraton, la 38 km de Atena. Obiectivul era de a atrage atenienii din orașul lor pentru a-l lăsa fără apărare. În jurul datei de 12 septembrie 490 î.e.n., perșii au debarcat la Maraton. Atenienii, comandați de strategul Miltiade, au mers în întâmpinarea inamicului, dar nu au atacat imediat. Cele două armate ajung față în față și se observă de la 1.500 de metri distanță.
Armata greacă era formată din 9.000 până la 10.000 de hopliți, întăriți de 1.000 de soldați plateeni și un număr necunoscut de sclavi eliberați. În fața lor, forța expediționară persană se afla într-o mare superioritate numerică. Potrivit istoricilor antici greci, perșii numărau între 200.000 și 600.000 de soldați. Cu toate acestea, istoricii moderni estimează că numărul lor era undeva între 20.000 și 100.000 de oameni. Armata persană este comandată de Artaphernes, nepotul lui Darius, în timp ce flota era sub ordinele lui Datis.
Cine a câștigat Bătălia de la Maraton?
Pe 17 septembrie 490 î.e.n., cavaleria persană se reimbarcă, apoi o parte a flotei se îndreaptă spre Phaleron, unul dintre porturile Atenei. Restul armatei s-a deplasat spre oraș pe uscat. Grecii trebuiau așadar mai întâi să împiedice invadatorii să înainteze spre oraș, apoi să se întoarcă la el pentru a-l proteja împotriva flotei persane. Ei sperau la sosirea întăririlor din Sparta, pe care mesagerul Phidipide a mers să le avertizeze. În ciuda inferiorității sale numerice, armata greacă a fost cea care a atacat prima. Apărătorii au profitat probabil de faptul că soldații din cavaleria persană se reîmbarcaseră. Hopliții greci aveau echipamente de calitate. Ei erau protejați de pieptar, coif, jambiere și erau înarmați cu o sabie, o suliță lungă și un scut foarte puternic. Grecii au aplicat formațiunea de tip falangă: în rânduri strânse și formând un zid cu scuturile lor, zdrobeau totul în cale.
Confruntat cu această infanterie grea, inamicul era vulnerabil. În lupta corp la corp, armele persane nu puteau rivaliza cu cele ale grecilor. Atenienii înaintau fără să se teamă de salvele săgeților inamice. Prinși cu garda jos, perșii nu au putut rezista atacului grecesc și au fugit la mare, încercând să se întoarcă pe corăbiile lor. În centrul liniei persane, trupele de elită au rezistat o perioadă de timp înainte de a fi prinse ca într-un clește și eliminate. În luptă, perșii au pierdut 6.400 de oameni, în timp ce grecii numărau în jur de 200 de morți. Șapte nave persane au fost capturate. După această victorie, atenienii s-au întors pentru a-și apăra orașul, amenințat de restul flotei persane. După opt ore de marș forțat, și-au atins scopul. Perșii, văzând că strategia lor a eșuat, au renunțat la debarcare. Câteva zile mai târziu, trupele spartane au sosit, inutil, ca întăriri: Atena era salvată.
Cine a fost primul alergător de maraton?
Văzând debarcarea perșilor, atenienii au trimis un mesager în Sparta pentru a cere întăriri. Acest mesager, pe nume Phidipide, a parcurs cei 250 de km care despart Atena de Sparta in 36 de ore, reușind o adevarată performanță. Cu toate acestea, spartanii erau atunci în plină sărbătoare a Karneiei, festivități în onoarea lui Apollo, și nu puteau trimite trupe timp de zece zile. O altă versiune avansează numele unui anume Eucle, trimis de generalul Miltiade de la Maraton, pentru a avertiza Atena de victoria grecească. Se spune că mesagerul a murit de epuizare la scurt timp după ce și-a transmis mesajul.
În 1896, academicianul Michel Bréal a fost inspirat de aceste fapte pentru a crea evenimentul maraton în cadrul Jocurilor Olimpice de la Atena. Această alergare de aproximativ 40 km începe de la locul Maratonului și se termină pe stadionul Panathenaic, din centrul Atenei. În timpul Jocurilor Olimpice de la Atena din 1896, grecul Spyrídon Louis a câștigat evenimentul parcurgând 38 km în 2 h 58 min 50 s. De atunci, multe maratoane sunt organizate în fiecare an în întreaga lume. Spartathlonul, o cursă de cros (pe distanță lungă) de 246 km între Maraton și Sparta, există și ea din 1983, aducând un omagiu lui Phidipide.
Care sunt consecințele Bătăliei de la Maraton?
După victoria asupra armatei persane fără ajutorul spartanilor, Atena se bucura de un mare prestigiu. Ea a fondat Liga de la Delos în 478 î.e.n. pentru a se proteja de perși, care încă reprezintau o amenințare, o inovație majoră în practica alianțelor militare. Orașul, mândru, folosea adesea Bătălia de la Maraton pentru a-și justifica dominația asupra altor orașe. Pentru Atena, această victorie a fost mai presus de toate, politică. Era victoria democrației, simbolizată de hopliți, cetățeni-soldați, gata să moară pentru a-și apăra orașul. Cu toate acestea, imperialismul atenian s-a confruntat cu rezistența din partea Spartei 40 de ani mai târziu, ducând la războiul din Peloponesia sau Războiul Peloponesiac. Această victorie a marcat și sfârșitul Primului Război Persan.
Liga de la Delos: cum a preluat Atena puterea în Grecia?
În 478 î.e.n., Liga de la Delos era o alianță militară care unea aproape 250 de orașe grecești împotriva amenințării persane. Atena nu a pierdut timp în a prelua conducerea în epoca lui Pericle.
Din partea perșilor, Bătălia de la Maraton nu era considerată o înfrângere serioasă. Chiar dacă Atena nu a putut fi învinsă, perșii au reușit să preia controlul asupra insulelor din Marea Egee în timpul campaniei. Darius I plănuia o nouă expediție, dar trebuia mai întâi să înfrângă o revoltă în Egipt. Regele a murit în 486 î.e.n., înainte de a putea lansa noua sa campanie împotriva Greciei. Fiul său, Xerxes I, a fost cel care a preluat sarcina în timpul celui de-al Doilea Război Persan, în anul 486 î.e.n. Jertfa spartanilor lui Leonidas în Bătălia de la Termopile, jefuirea Atenei de către perși și bătălia navală de la Salamina sunt cele mai importante episoade ale acestui război care s-a încheiat cu pacea de la Callias.
© CCC
Bătălia de la Termopile – 300 de spartani împotriva perșilor