Boris Pasternak

Boris Leonidovici Pasternak, 10 febr., stil nou (29 ian., stil vechi) 1890 – 30 mai 1960, născut la Moscova, Rusia, poet, traducător, nuvelist și romancier rus. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958. A trăit 70 de ani.

Romanul Doctor Jivago l-a ajutat să câștige Premiul Nobel pentru Literatură în 1958, dar a stârnit atât de multă opoziție în Uniunea Sovietică încât a refuzat această onoare. O epopee a rătăcirii, a izolării spirituale și a iubirii în mijlocul durității Revoluției Ruse și a consecințelor acesteia, romanul a devenit un best seller internațional și a circulat doar în secret și în traducere în propria sa țară.

Crescut într-o familie de artiști profesioniști, în care tatăl său, Leonid, era un pictor postimpresionist celebru, membru al Academiei de Arte, iar mama sa, Rosa Kaufman, era pianistă concertistă. Familia Pasternak își ducea existența în cercurile intelectuale și culturale ale Moscovei. Într-adevăr, Lev Tolstoi era un prieten de familie și a jucat un rol important în formarea stilului literar al lui Pasternak.

Prin prisma profesiilor părinților săi, Pasternak a fost preocupat de timpuriu de diverse arte: desena bine încă din copilărie, se ocupa de compoziția muzicală, influențat de prietenul tatălui său, A. Scriabin.

Un elev excelent, Pasternak a primit echivalentul rusesc al gradului de absolvent de liceu în 1908. Și-a dezvoltat un talent de compozitor, sub influența lui Alexander Scriabin, compozitor și pianist, maestrul său. În ciuda încurajării acestuia din urmă, Pasternak a refuzat să urmeze o carieră muzicală și a început să studieze la Facultatea de istorie-filosofie a Universității din Moscova, începând din 1909.

În 1912, a plecat în Germania, unde a fost introdus în gândirea idealistă a Școlii neokantiene la Universitatea din Marburg.  Acolo a renunțat din nou să acorde o orientare profesională pregătirii sale filosofice (dar preocupările filosofice au rămas în centrul atenției creației sale literare și au influențat întreaga sa operă) și a optat, în cele din urmă, definitiv pentru literatură.

A publicat prima sa colecție de poezii, Geamănul din nori (1914) și s-a apropiat de grupul futurist Centrifuga (Țentrifuga). Două colecții ulterioare, Pe deasupra barierelor (1916) și Sora mea, viața (1917), i-au consacrat reputația de poet rus major.

Întâlnirea cu Maiakovski a avut o mare influență asupra poeziei sale: Pe deasupra barierelor  (1916) împărtășește anumite trăsături ale futurismului, asimilarea poetului cu artizanul, interesul pentru limbaj ca material sonor…, dar Pasternak refuză o ruptură radicală cu trecutul şi revendică o tradiţie poetică (Lermontov, Tiutcev, Rilke). O colecție de poezie din 1917, intitulată Sora mea, viața, eliberată de influențe, traduce cel mai bine concepția sa despre poezie ca instrument al unei participări panteiste la un dinamism universal, a unei acceptări totale a existenței, la care va reveni în A doua naștere, (1930-1931).

Lucrările sale poetice au îmbinat elementele simbolismului și futurismul, cu versuri lirice și emoționante și conțin unele dintre cele mai profunde imagini și metafore găsite în poezia rusă.

A renunțat, pentru a încerca să capteze vocea lumii, la o formă poetică mai narativă. Dimpotrivă, într-o poveste a cărei inspirație este legată de acest filon, Copilăria lui Luvers (1922), proza ​​devine poezie pentru a descrie percepțiile și emoțiile unei fetițe care descoperă lumea.

Revoluția, pentru Pasternak, este ca orice altceva, ca orice eveniment, un element al naturii. Pentru a o cânta, a apelat la stilul epic în poemul Înalta maladie (1924), despre revolta din 1905, Anul 1905 (1925-1926) și Locotenent Schmidt (1926-1927).

La început, Pasternak a susținut revoluția bolșevică, dar în curând a fost dezamăgit de promisiunile eșuate ale regimului comunist.

În anii 1920, și-a început cariera prolifică ca scriitor de ficțiune. În Copilăria îndrăgostiților (1924), Pasternak explorează mschiajul psihologic și emoțiile unei fete tinere.

Începând din anii 1920, problema locului poetului în istorie, o temă majoră a operei sale, i se pune cu o acuitate crescândă: în povestea Căile aeriene (1924) și romanul în versuri Spektorski (1931), creează portrete de intelectuali care se simt în acord cu idealurile revoluționare, dar refuză violența pe care o generează, în numele imediatului vieții.

A publicat o scurtă lucrare autobiografică, Conduită sigură (1931) și o strălucită colecție de poezie, A doua naștere (1932).

Din cauza interesului său pentru explorarea temelor etice și a deziluziei sale politice, a fost supus unor atacuri repetate din partea guvernului în anii 1930 și i s-a interzis să publice. Considerat „apolitic”, s-a refugiat în traducere (Verlaine, Goethe, Shelley, Shakespeare), înainte de a găsi în război un pretext de reconciliere cu poporul său (Pe trenurile timpurii, 1943; Spațiul terestru, 1945). S-a întreținut din traducerea poeților englezi și germani în limba rusă. În acești ani, Pasternak a câștigat respectul cercurilor intelectuale rusești.

Totuși, după război, a revenit la un roman început cu mult timp în urmă, Doctor Jivago, care pune din nou problema individului în Istorie. Scriitorul a pus mult din sine în figura doctorului Jivago, medic dar și poet, reprezentant tipic al intelectualității pre-revoluționare, care a trecut prin anii de revoluție și război civil refuzând orice angajament. Romanul epic relatează experiențele unui tânăr medic, Iuri Jivago, în timpul răsturnărilor politice de la începutul secolului al XX-lea.

Doctor Jivago este construit pe un model epic, tolstoian: îi urmărim pe protagoniști, Iuri și Lara, din copilărie și apoi prin peregrinările lor într-o Rusie în totală frământare. Relația eroului cu natura, dragostea care îl leagă de Lara și care apare ca o prelungire a vieții, făcând ecou frumuseții lumii, exprimă dorința de a căuta un sens în afara istoriei existenței și refuzul de a crede că omenirea poate fi împărțită în mod ireductibil în două tabere.

Pasternak a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1958, ca urmare a lucrării sale cele mai faimoase, Doctor Jivago (1957). Perspectivele romanului asupra regimului comunist au generat rapid critici și cenzura guvernamentală.

Forțat de guvernul sovietic să refuze Premiul Nobel, Pasternak a fost expulzat din Uniunea Scriitorilor Sovietici și exilat într-o comunitate de artiști din afara Moscovei. A murit practic abandonat de toată lumea, cu excepția prietenilor apropiați.

Aprecierea criticilor pentru munca sa nu a venit în Rusia decât după ani de la moartea sa. Pasternak este acum recunoscut ca unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului al XX-lea. A lăsat o moștenire de curaj și geniu care este și astăzi admirată. Și-a sacrificat viața pentru munca sa, la care propriilor săi conaționali li s-a interzis accesul până în anii 1970.

Romanul Doctor Jivago a fost tipărit pentru prima dată în Italia în 1957, urmat de o traducere în engleză în 1958 și de publicarea sa în 1959 în Statele Unite. Publicarea romanului în 1957, în limba italiană (o ediție străină în rusă a apărut în 1958, concomitent cu traducerile în franceză și engleză), precum și atribuirea Premiului Nobel (1958) au provocat o campanie dură împotriva lui Pasternak în U.R.S.S.

În această perioadă dificilă, Pasternak a continuat să scrie poezii pe care le-a reunit în ultima sa colecție, Când se înseninează (1956-1959), în care a revenit la toate temele esențiale ale operei sale și a reafirmat această formă de umanism idealist și panteist care îi caracterizează concepţia despre lume.

Opere principale:

Volume de poezie: Geamăn în nori, 1914; Pe deasupra barierelor, 1914 – 1916; Teme și variațiuni, 1917; Sora mea, viața, 1922; În trenurile timpurii, 1944; Poezii alese, 1946; Poezii, 1954; Când se înseninează, 1959; În interludiu: Poezii, 1945–1960 (1962);

Proză: Vremea începuturilor, 1912 – 1914; Anul 1905, 1925 – 1926; Locotenent Schmidt, 1926 – 1927; Conduită sigură, 1931; A doua naștere, 1932; Ultima vară, 1934; Copilărie,  1941; Scrieri alese, 1949; Opere culese, 1945; Faustul lui Goethe, 1952; Eseu în autobiografie,  1956; Doctor Jivago, 1957.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.