Citate de Jules Renard

Vazand in ce chip este infatisata FIINTA SUPREMA, firea ei suparacioasa, asprimea razbunarilor ei, facand o comparatie care sa ne arate numeric raportul dintre cei pe care ii lasa sa piara si cei pe care se indura sa-i ajute, sufletul cel mai drept ar fi ispitit sa doreasca sa nu existe o astfel de fiinta. Am fi destul de linistiti in lumea asta, daca am fi siguri ca nu avem de ce sa ne temem pe cealalta; pe nimeni nu l-a speriat gandul ca nu exista Dumnezeu, ci gandul ca e asa cum este infatisat.

Prieten ti-e cel care ghiceste intotdeauna cand ai nevoie de el.

Religia se insinuează între fisurile zidului tehnologiei, precum iedera. Oricare ar fi stadiul științei, întrebarea privitoare la nașterea universului se va pune întotdeauna.

N-am sa pot iesi din aceasta dilema: am oroare de necazuri, dar ele ma biciuiesc, ma fac talentat. Pacea si traiul bun dimpotriva, ma paralizeaza. Asadar, ori sa fii o nulitate, ori sa ai vesnic plictiseli. Trebuie sa alegi. Prefer sa am plictiseli, recunosc.

Sunt un om sensibil, pe care viata il raneste sau il bucura; n-am sangele rece al observatorului indiferent.

Religiile s-au nascut toate din curiozitatea omului fata de univers, nucleul initial e intotdeauna acelasi, adica e constituit de primele si marile explicatii pe care omul le-a putut da fenomenelor naturale; ... ceea ce intelegem sub termenul de religie este una din etapele cercetarii omenesti, etapa afirmatiei deiste, o simpla clipa a efortului stiintific... Omul a ramas victima ipotezelor mistice pe care le schitase pentru a-si explica lumea.

A nu fi niciodata multumit: in asta consta intreaga arta.

Cuvintele nu trebuie sa fie decat haina gandului, facuta foarte riguros pe masura.

Visarea e lumina de luna a gandirii.

Ironia nu ofileste: ea arde numai buruienile.

Religia este o pavaza in calea experientei divine.

Dupa religiile care declarau ca stiu care este sensul universului, va veni fara indoiala o filozofie pozitiva si neutra, alimentata neincetat de descoperiri stiintifice, mobila prin esenta ei, tranzitorie si plasmuita conform prefacerilor gandirii omenesti.

Nu-mi displac gafele. Ele dovedesc sinceritate sufleteasca. Ele sunt garantia comica a bunei noastre credinte.

Doctrina chiar conteaza. Dar oricui trebuie sa i se reaminteasca mereu faptul ca a propovadui doctrina nu inseamna a fi corect fata de Domnul. © CCC

…acel Dumnezeu ce lasa pe al nostru pamant sa creasca atata urgie, acela nu poate sa fie nici mare, nici tare, nici sfant.

Cat trebuie sa se amuze Dumnezeu care vede totul! (Jurnal) © CCC

Multi oameni au atacat religia, fiindca le parea ridicola; multe persoane au privit-o cu indiferenta, fiindca nu au simtit adevaratele ei inconveniente; ca cetatean, eu o atac pentru ca mi se pare daunatoare fericirii statului, inamica progreselor spiritului uman, opusa moralei sanatoase.

Pe masura ce efortul omenesc micsoreaza cantitatea de nestiinta care, timp de secole, a stat la baza credintei umane in Dumnezeu, rolul divinitatii scade in mod inevitabil.

…Cand cercetez lucrurile indeaproape, ma izbesc de un sofism; vreti sa dovediti ca Dumnezeu e puternic si bun si pentru asta faceti apologia ordinii universale; dar cand incerc sa va atrag atentia ca aceasta ordine e foarte imperfecta, imi refuzati dreptul de a discuta problema universului, tocmai fiindca este opera lui Dumnezeu…Asa se face ca nu mi s-a ingaduit sa impac cele doua afirmatii: pe de o parte, ca Dumnezeu este culmea perfectiunii, si pe de alta parte, ca lumea noastra imperfecta este opera lui.

Toti oamenii au vazut aproape aceleasi lucruri, dar numai artistul stie sa le reinscrie in memoria lui.