Citate de Antoine de Saint-Exupéry

Spiritul omului este asemenea unui urcus in munti: vezi culmea, ti se pare ca esti pe cale sa o atingi, apoi descoperi alte culmi, alte prapastii, alte povarnisuri.

Omul se descopera pe el insusi cand se masoara cu obstacolul.

Razboiul!...Pentru ce ne uram? Purtati de aceeasi planeta, echipaj al aceleiasi nave, noi suntem solidari. Si daca, pentru a participa astfel la noi sinteze, e bine ca marile civilizatii se infrunta unele pe altele, e monstruos ca se sfasie reciproc…Caci pentru a ne elibera e de ajuns sa devenim constienti de scopul care ne apropie pe unii de altii, cautandu-l impreuna acolo unde el ne uneste pe toti.

Copiii au nevoie de modele mai mult decat de critici. © CCC

Copiii nu duc la coeziunea in cuplu decat intr-un cuplu banal, in lumea banala. Si atunci ei, fiind tema comuna a unui cuplu, se desprind, isi fac propria viata si poate aparea, atat de adesea, o complicitate secundara a parintilor de a se lipi impreuna de copiii-adulti ca bunici.

Copiii vostri vor trai inconjurati de masini; ei trebuie sa le inteleaga si sa fie familiarizati cu ele. Masinile ii trateaza foarte rau pe cei care nu le plac. © CCC (Scrisori unei necunoscute)

Sufletul copilului e cinstit, el nu poate fi cucerit de orice, dar se da intreg… copiii au in inima lor bogata putinta care lipseste celor mai multi dintre oamenii mari, de a intelege, de a admira, si intamplator, de a indeplini eroismul.

Copilul este dimineata fermecatoare a omului.

Oamenii mari nu pricep niciodata nimic si este obositor pentru copii sa le dea intruna explicatii.

Copiii incep prin a-si adora parintii, dupa o vreme ii judeca si sfarsesc prin a-i ierta.

Viitorul unui copil este fapta mamei.

Odata prinsi intr-o primejdie, oamenii nu se mai tem de ea. Numai necunoscutul inspaimanta. Dar pentru oricine il infrunta, el inceteaza de a mai fi necunoscut.

In moartea unui om moare o lume necunoscuta.

Adevarul este ceea ce simplifica lumea, nu ceea ce creeaza haosul.

Copiii voştri nu sunt copiii voştri. Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită. Ei vin prin voi dar nu din voi Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri. Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre, Fiindcă ei au gândurile lor. Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul, Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis. Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă, Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri. Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi Pe drumul nesfârşirii. Arcaşul vede ţinta şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca săgeţile-i să poată zbura iute şi departe. Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului, să vă aducă bucurie, Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare, tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic.

Îi numesc pleavă pe toți cei ce trăiesc din gesturile altora și, asemenea cameleonului, iau culorile altora, iubesc partea de unde le vin darurile, gustă aclamațiile și se judecă în oglinda mulțimii. (Citadela)

Atata vreme cat omul nu va fi un zeu, adevarul, in limbajul sau, se va exprima prin contradictii. Si din eroare in eroare se merge spre adevar.

Respect pentru om! Aceasta e piatra de incercare.

Adevarul de maine se nutreste din eroarea de ieri, iar contradictiile pe care trebuie sa le invingem constituie chiar stratul de ingrasaminte al cresterii noastre.

Atunci cand nu fac nimic, copiii fac prostii.