De ce leul este considerat regele animalelor?
Mărime: corpul 1, 4 – 2 m; coada 67 – 100 cm
Răspândire: Africa, la sud de Sahara
Denumire științifică: Panthera leo
Leii trăiesc în savană sau în zonele tufișurilor, în grupuri familiale. Un asemenea grup conține, în mod normal, 3 masculi, 15 femele și puii acestora. Vânătoarea este efectuată, în cea mai mare parte, de femele care pândesc antilope și zebre, câte două sau mai multe. Rolul masculilor este acela de a apăra teritoriul.
Magnificul leu, conform tradiţiei, este regele animalelor, semnul conducător al regalităţii. Leul este înzestrat cu diverse virtuţi ale vieţii: putere, dominare, vitejie, înţelepciune, mândrie, autoritate, curaj şi apărare.
În limbajul obișnuit, leul este adesea plasat în vârful ierarhiei animalelor. Coama sa maiestuoasă, instinctul de vânătoare și mai ales popularitatea îi conferă supremația asupra altor specii. Astăzi, leul este, fără îndoială, considerat regele animalelor. Este, totuși, adevărat?
În filmul de animație Regele Leu al Studiourilor Disney, lansat în 1994, personajul principal Simba este un leu care domină toate celelalte specii. În realitate, leul nu este primul animal aflat în vârful ierarhiei. În Europa, ursul a deținut poziția de rege al animalelor până în Evul Mediu, înainte de a fi înlocuit de leu. În Asia, elefantul și tigrul concurează cu leul pentru titlul de rege al animalelor. În America (și în special în Statele Unite), vulturul este regele păsărilor, dar și regele animalelor precum ursul, jaguarul și puma. În Africa, rinocerul și leopardul joacă rolul de rege al animalelor împreună cu leul.
Caracteristicile leilor
Leii fac parte din familia felidelor. Familia felidelor face parte din ordinul răpitoarelor și cuprinde pisica domestică, însă și specii mari precum leul, tigrul și puma. Răspândiți în Africa (la sud de Sahara), leii au ca habitat savana și stepa.
Nu degeaba leul este supranumit “regele animalelor”. Un mascul adult este impresionant, el putând ajunge la 2,70 m lungime (inclusiv coada) și la o greutate de 250 kg. Datorită coamei sale, el pare mai mare şi mai impunător decât leoaica.
Spre deosebire de celelalte feline, leul nu trăleşte singur, ci în haite de 20-30 de animale. De regulă, în haită nu există decât un mascul. Dacă mai există alți doi sau trei masculi, înseamnă că aceştia sunt pui născuți în cadrul haitei.
Leii îşi apără cu îndârjire teritoriul. Orice tentativă a vreunui mascul străin de a pătrunde pe teritoriul unei familii este respinsă. Leul răcneşte puternic, aşa încât răcnetul lui poate fi auzit la mai mulți kilometri distanță. Nici femelele din haită nu permit apropierea unor femele străine pe teritoriul unei familii.
Un mascul nu îşi petrece de obicei decât două sezoane de împerechere într-o haită, întrucât îşi pierde interesul față de familia respectivă sau este învins de un rival în lupta pentru poziția dominantă în cadrul haitei.
În perioada de împerechere masculul rămâne permanent în preajma femelei.
Cam o dată la doi ani, femela naşte doi până la cinci pui. Când se apropie sfârșitul perioadei de gestaţie de circa 110 de zile, leoaica îşi caută un loc retras, care trebuie să se afle lângă o sursă de apă şi să fie ferit de duşmani.
La naştere, puii au o blană pestriţă şi sunt orbi. În primele două luni sunt hrăniţi cu laptele leoaicei, apoi mama îi ia cu ea la vânătoare. Puii devin capabili să sfâşâie carne abia după vârsta de un an, când le cresc dinţii permanenţi.
Când după doi ani leoaica devine gestantă, iar puii trebuie să-şi părăsească mama, în săptămânile care urmează, obligaţi flind să-şi procure singuri hrana, mulţi dintre ei nu supravieţuiesc.
Leii vânează de obicei în amurg. În timpul zilei ei moţăie şi dorm. De procurarea hranei se ocupă femelele. În general, masculii nu participă la căutarea hranei. Mai multe leoaice se apropie pe furiş de o turmă şi se pun în contravânt la pândă. Din partea opusă se apropie pe furiş o altă leoaică, care apoi aleargă deodată spre turmă, astfel încât animalele speriate o iau la fugă în direcţia în care se afla grupul de leoaice care stau la pândă. După prinderea prăzii aceasta este cărată de către mascul spre un loc umbros. Primul care are voie să mănânce este masculul, apoi mănâncă leoaicele, iar la urmă, puii.
Animale importante pentru prada leilor sunt zebrele, antilopele gnu, gazelele și alte antilope. Leii vânează numai atuncl când le este foame. Aşa se explică de ce uneori o turmă de animale nu se lasă deranjată de un leu aflat în apropiere. Turma simte instinctiv dacă leul aflat în preajmă se află în căutare de hrană şi este periculos sau este sătul şi leneş.
Astăzi leii nu mai trăiese decât în Africa, la sud de Sahara, şi într-o mică regiune din India (Parcul Naţional Gir). Pe vremuri, leii erau răspândiţi şi în Europa de Sud-Est, în Asia de Sud şi India. Rezervaţiile naturale şi parcurile naţionale sunt expresia speranţei că leii vor reuşi să supravieţulască măcar în aceste spaţii protejate.
Leul și leoaica: cum a devenit acest animal regele tuturor animalelor?
Timp de câteva secole, leul a fost înfățișat ca regele animalelor. A fost reprezentat în mai multe fabule, picturi și sculpturi în Occidentul creștin medieval. În mitologia greacă, Hercule a ucis leul din Nemeea a cărui piele se credea a fi impenetrabilă. Superioritatea leului asupra altor specii l-a determinat să devină un simbol al supremației, puterii și regalității. Coama leului este adesea comparată cu o coroană și îi întărește și mai mult rolul de rege al animalelor. A devenit o sursă de inspirație în cultură, literatură și în anumite filme precum Regele Leu.
Un alt exemplu, stema Angliei este compusă dintr-un medalion cu trei lei care simbolizează curajul, noblețea și regalitatea. Stema Regală a Regatului Unit este compusă din doi lei și un unicorn.
Regele leu: ce animal este regele junglei, al savanei și al pădurii?
În cultura populară, leul cu coamă este adesea numit „regele junglei”, deoarece inspiră frică altor animale. De fapt, leul ar trebui să fie numit „regele savanei”, deoarece acesta este habitatul său natural de origine. Adevăratul rege al junglei nu este recunoscut oficial. Ar putea fi tigrul datorită conformației sale maiestuoase și a poziției sale de prădător în vârful lanțului trofic. Jaguarul este uneori denumit regele junglei amazoniene. Nu există nici un rege recunoscut al pădurii. În America, ursul este uneori denumit regele pădurii, în timp ce în Europa ar fi căprioara.
Leii vânează rareori
Leii sunt cei mai mari prădători ai savanei. Doar după coama lor masculii pot fi observați de departe. Drept urmare, rareori vânează și lasă această sarcină în seama leoaicelor. Ele sunt așadar „reginele savanei”! Cel mai adesea, leoaicele vânează la amurg pentru că au o vedere mai bună decât ierbivorele în acel moment.
Leul urmărește scena de departe. Vine doar să-și ia cu forța partea lui din pradă. Mănâncă primul și, dacă îi este foame, poate devora până la 40 kg de carne la o singură masă. După care, „regele savanei” își va face siesta și se va odihni. Pentru că doarme aproape douăzeci de ore pe zi. Pe scurt, ca orice rege bun, îi pune pe alții să lucreze pentru el!
Marcarea teritoriului și vânătoarea
Simboluri ale curajului și puterii, leii africani au fost întotdeauna admirați. Aceste animale emblematice au corpuri puternice – în familia felinelor, sunt pe locul doi ca mărime după tigri – iar răgetele lor pot fi auzite de la 5 mile distanță.
Masculii apără teritoriul clanului lor, marcându-l cu urină, scoțând răgete amenințătoare pentru a-i avertiza pe intruși și alungând animalele care le invadează teritoriul.
Leoaicele vânează pentru clan. Adesea lucrează împreună pentru a vâna antilope, zebre, antilope gnu și alte animale mari din pajiștile deschise. Multe dintre aceste animale sunt mai rapide decât leii, așa că munca în echipă dă roade.
După vânătoare, efortul colectiv degenerează adesea în certuri pe tema împărțirii prăzii, puii de leu regăsindu-se în partea de jos a ierarhiei. Puii de leu nu ajută la vânătoare până la vârsta de aproximativ un an. Leii vânează singuri dacă se prezintă ocazia și fură, de asemenea, prada de la hiene sau de la câini sălbatici.
De la o anumită vârstă, leii masculi sunt respinși de clanul care i-a crescut. Ei pleacă să-și conducă propriul clan provocând un alt mascul dominant. Tinerii masculi respinși pleacă apoi să provoace masculii din alte clanuri și să le ia locul.
Prădători ai leului: cine vânează și mănâncă leul?
Leul este un superprădător care domnește ca stăpân asupra faunei sălbatice și ocupă vârful lanțului trofic. Deși leoaica este cea care vânează, leii masculi adulți consumă în medie 7 kilograme de carne de pradă pe zi, inclusiv antilope, gazele și zebre. Uneori, regele animalelor se poate confrunta cu alți prădători mari, precum hienele, leoparzii și crocodilii. În filmul de animație Regele Leu, leul antagonic Scar este ucis de un întreg grup de hiene. Astăzi, leul este o specie amenințată de oameni și și-a pierdut cea mai mare parte din habitatul său natural de origine. Peste 600 de lei sunt uciși în fiecare an de către vânătorii de trofee în mai multe țări africane.
Simbolistica leului
Datorită puterii, ţinutei regale, coamei şi blănii sale aurii, leul este un simbol antic al Soarelui şi întruchipează puterea pământească, făcându-l duşmanul vulturului.
În tradiția mito-poetică și în simbolica mai târzie, leul este simbolul puterii divine, al regalității, grandorii, nobleței, triumfului, mândriei, încrederii în sine și al vanității.
În unele limbi ale Orientului Apropiat (în hitită), pentru leu, erou și rege, se folosea același cuvânt. Este imaginea preferată pentru a semnifica vigilența și apărarea; de unde și prezența leilor sculptați la intrările în piramidele egiptene, templele asiriene, porțile babiloniene, pagodele budiste etc.
Este un animal solar, evocând forța penetrantă a luminii și a verbului. Este unul din simbolurile justiției, ceea ce explică prezența leilor pe lângă tronurile regale sau scaunele episcopale.
Leoaica reprezintă Luna, feminitatea şi maternitatea sălbatică, în arta egipteană.
Doi lei stând spate în spate semnifică răsăritul şi apusul soarelui, trecutul şi viitorul. Faraonul era deseori asemănat cu leul.
Ca un simbol al fertilităţii, virilul leu greco-roman a tras faetonurile (carele) lui Cybele şi ale Herei (Iuno) şi era considerat sacru pentru Dionysus (Bacchus) şi Aphrodita (Venus).
Hercules a omorât leul fabulos din Nemeea. Alţi lei legendari sunt cei ai lui Androcles, Daniel şi Sf. Jerome.
În hinduism, leul este un avatar al lui Vishnu, calul lui Durga (distrugătorul demonilor) şi atributul lui Devi.
Leul este apărătorul legii la budişti, iar Buddha stă pe un tron susținut sau străjuit de doi lei.
În creștinism este emblema lui Iisus și a mai multor sfinți (Sf. Marcu, Sf. Ieronim, Sf. Adrian etc.) și, în general, este unul din animalele preferate ale bestiarului creștin. Era înfățișat pe sarcofagele primilor creștini, semnificând renașterea.
În tradiţia creştină leul poate fi personificarea lui Dumnezeu, emblema Sf. Marco (şi astfel şi a oraşului său, Veneţia).
Odinioară se credea că leul se năştea mort şi că primea viaţă prin suflarea tatălui său, de aceea leul mai simbolizează învierea. Mai târziu, s-a crezut despre leu că nu-şi închide niciodată ochii, ceea ce înseamnă vigilenţă.
Pentru că leul este un animal sălbatic şi viguros, el nu poate fi îmblânzit. Multe culturi orientale cred că leul protejează oamenii de demoni.
Leul are multe semnificaţii în alchimie, unde leul roşu reprezintă sulful, iar cel verde, materia.
Leul este cel mai popular animal în arta heraldică, unde simbolizează putere, virilitate şi aptitudini de conducător, fiind, de asemenea, emblema suveranilor englezi.
Uneori, poate să reprezinte ideea haosului (Ghilgameș luptă cu un leu), a răului și-a morții (proorocul Daniil în groapa cu lei sau lupta lui Samson cu leul).
Aproape până în secolul al XVIII-lea sunt răspândite imaginile leului ca întruchipare a mândriei, vanității, furiei și temperamentului coleric.
În povești și fabule, în virtutea unei logici a „lumii întoarse pe dos”, este adesea păcălit de animale mai slabe.
Deși daco-romanii au făcut cunoștință cu leul mai ales prin intermediul „Fiziologului” (tratat de zoologie și morală, un bestiar creștin, o carte de simbolistică animalieră creștină, tipărită inițial în Alexandria Egiptului prin secolul al II-lea e.n.) și al altor narațiuni fabuloase, acest animal e prezent masiv în ornamentica și emblematica medievală.
Mult mai curioasă și mai greu de explicat este prezența leului în colindele de flăcău, specie folclorică străveche. Se presupune că el a înlocuit un alt animal sau că în Zona Carpaților ar fi existat cândva „leul carpatin”, așa cum a existat și în zona Olimpului, pe vremea lui Alexandru Macedon.
Leul este un semn zodiacal. Coincide cu mijlocul verii (23 iulie — 22 august) și se asociază cu dragostea de viață, cu ambiția, orgoliul, mărirea etc.
O semnificație specială este acordată leoaicei care apare ca simbol al maternității și atribut al multor zeițe-mame, dar și al senzualității și sexualității feminine.
Leul este soarele-conducător în zodiac, este un principiu masculin, impetuos și arzător, este focul luminos al universului.
Leul este animal totemic la multe popoare și triburi africane și o emblemă a Africii.
În schimb, chinezii consideră tigrul ca fiind regele animalelor, spre deosebire de celelalte culturi, care-l declară rege pe leu.
© CCC
Leul, adevăratul rege al savanei?