Doris Lessing

doris_lessing

Doris May Lessing, 22 oct. 1919 – 17 nov. 2013, autoare britanică de romane și nuvele. Premiul Nobel pentru Literatura, in 2007, a recompensat “povestitoarea epica a experientei feminine care, cu scepticism, ardoare si forta vizionara, scruteaza o civilizatie divizata.” A trait 94 de ani.

Născută în Iran, a trăit la o fermă din sudul Rhodesiei (actualul Zimbabwe), între 1924 și 1949, apoi s-a stabilit în Anglia, începându-și cariera literară. Lucrările sale, deseori reflectând militantismul său politic de stânga, prezintă în mare parte povestea unor oameni surprinși de tulburări sociale și politice.

La 36 de ani, nemaisuportand politica de apartheid, a plecat din Rhodesia si s-a mutat la Londra, incepandu-si cariera scriitoriceasca.

În primii ani de maturitate, Doris a fost o comunistă activă, dar din 1954, si-a pierdut definitiv iluziile comuniste. In opera sa, in mare parte autobiografica, bazata pe experienta sa africana si pe anii copilariei, ramane foarte angajata politic si social. Prima sa carte, “Iarba canta“, lansata in 1950, a facut-o celebra ca autor angajat al ideilor liberale.

Bestsellerul internațional Carnetul auriu (1962), considerat un clasic al literaturii feministe, a propulsat-o ca literata angajata si militanta, in special pentru cauzele marxiste, anti-colonialiste si anti-apartheid.

Foarte apreciata pentru diversitatea si eclectismul sau, autoarea a semnat romane documentare, marturii, fictiuni vizionare, lucrari de science-fiction (Shikasta, in 1981) si romane psihologice (Vara dinaintea noptii). O perioada de timp a evoluat spre ezoterism si parapsihologie (O coborare in infern, 1971).

Copiii violenței, 1952-1969, o serie de cinci romane, parțial autobiografice, având-o drept eroină pe Martha Quest, reflectă experiența ei africană și este unanim considerată lucrarea reprezentativă a autoarei.

În Urmărirea englezilor, 1960 povestește despre lunile de început petrecute la sosirea în Anglia, iar în Merg acasă, 1957, descrie reacția ei la întoarcerea, în vizită, în Rhodesia.

Carnetul auriu, 1962, în care o scriitoare încearcă să se împace cu viața din vremea ei prin intermediul artei sale, este unul dintre cele mai complexe și mai citite romane. Carnetul auriu este considerat un clasic al literaturii feministe, cu excepția autorului său, care îi neagă această apartenență. Carnetul de aur, romanul ei cel mai citit, este considerat o operă feministă clasică.

O maestră a nuvelei, Lessing a publicat mai multe colecții, inclusiv Povestea unui om care nu se căsătorește, 1972 și Povestiri, 1978; povestirile ei africane sunt colectate în Aceasta a fost țara vechiului șef, 1951 și Soarele între picioarele lor, 1973.

Lessing s-a orientat spre science-fiction într-o secvență de cinci romane intitulată Canopus în Argos: Arhive (1979–1983). Romanele Jurnalul unui vecin, 1983 și Dacă bătrânețea ar putea…, 1984, au fost publicate sub pseudonimul Jane Somers pentru a dramatiza problemele scriitorilor necunoscuți.

Memoriile unei supraviețuitoare, 1975, este o fantezie profetică care explorează prăbușirea psihologică și socială.

În 1994 a publicat primul volum al unei autobiografii, Sub pielea mea; un al doilea volum, Mergând în umbră, a apărut în 1997.

Romanele ulterioare includ Terorista, 1985, despre un grup de revoluționari din Londra și Al cincilea copil, 1988, o poveste de groază, a cărei continuare este Ben, în lume, 2000. Visul cel mai dulce, 2001, este un roman semiautobiografic amplasat în principal în Londra în anii 1960, în timp ce romanul-parabolă Crăpătura, 2007, are în vedere originile societății umane.

Colecția sa de eseuri Mușcăturile timpului, 2004 prezintă interesele sale extinse, de la problemele și politica femeilor la sufism. Alfred și Emily, 2008, sunt un amestec de ficțiune și memorii centrate pe părinții ei.

Maestră a nuvelei, a publicat câteva volume din acest gen literar. A scris, de asemenea, un roman științifico-fantastic și note autobiografice, precum Sub pielea mea, 1994. Ultima ei carte a fost Un copil al iubirii, scrisă înainte de a deveni laureată Nobel, în 2007.

Doris Lessing a primit premiul Nobel pentru Literatură, în 2007, distincție care a încununat cariera sa exemplară de scriitoare militantă.

Creatia sa literara a fost influentata de lectura marilor clasici ai secolului XIX: Tolstoi, Stendhal, Dostoievski, citindu-i cu egal interes pe Marcel Proust si Virginia Woolf.

Opera lui Doris Lessing este polimorfa si profund autobiografica. In cele patruzeci de lucrari ale sale, mai degraba realiste, aceasta evoca teme diverse, avand o capacitate extraordinară de a crea personaje.

Stilul sau romanesc, epic, realist si liric i-a permis sa abordeze diverse teme precum conflictul dintre culturi, nedreptatile flagrante ale discriminării rasiale si etnice, contradictia dintre constiinta individuala si binele comun, violenta intre fiinte si clase sociale, dezradacinarea sau copilaria.

Opere principale:

– romane: Iarba cântă, 1950; Refugiul în inocență, 1956; Carnetul auriu, 1962; O coborâre în infern, 1971; Vara dinaintea nopții, 1973; Memoriile unei supraviețuitoare, 1974; Jurnalul unui vecin, 1983; Dacă bătrânețea ar putea…, 1984; Terorista, 1985; Al cincilea copil, 1988; Din nou, iubirea, 1996; Mara și Dann, 1999; Ben, în lume, 2000; Visul cel mai dulce, 2001; Povestea generalului Dann și fiica lui, Mara; Crăpătura, 2007; Alfred și Emily.

– seria Copiii violenței (1952-1969): Martha Quest, 1952; O căsătorie potrivită, 1954; Un val de furtună, 1958; Înconjurat de pământ, 1965; Orașul cu patru porți, 1969.

– seria Canopus în Argos: Shikasta, 1979; Căsătoriile între zonele trei, patru și cinci, 1980; Experimentele siriene, 1980. Crearea reprezentantului pentru planeta 8, 1982; Agenții sentimentali din Imperiul Volyen, 1983.

***

Canopus (α Carinae, conform denumirii Bayer) este cea mai stralucitoare stea din constelatia sudica Carina si a doua dintre cele mai stralucitoare stele de pe cer, după Sirius (α Canis Majoris) (cu excepția Soarelui). De 71 de ori mai mare decat Soarele, Canopus este o stea supergiganta, dar nu destul de masiva pentru a deveni o supernova in viitor si va sfarsi probabil ca o stea pitica.

Numele sau vine de la mitologicul Canopus, navigator al lui Menelaus, regele Spartei, aflat la carma navei Argo, in timpul razboiului troian.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.