Misterul construirii piramidelor egiptene a fost elucidat de un chimist
Debitarea pietrei naturale este imposibila
Generații de elevi din întreaga lume au fost invitați să-și imagineze echipe mari de muncitori egipteni taind pietrele, transportandu-le spre piramida și ridicandu-le astfel incat fiecare sa fie plasată în poziția sa exactă. Dar cum este posibil acest lucru?
Marea Piramida a lui Keops este compusa din aproximativ 2,5 milioane de blocuri, cele mai multe cântărind două tone și ar fi putut fi transportate de cel puțin șaizeci de bărbați. Dar unele cântăresc până la șaptezeci de tone și nu sunt situate la baza piramidei, ci la aproximativ patruzeci de metri mai sus. Din moment ce vechii egiptenii nu cunosteau inca roata, cu atat mai putin scripetele, ar fi avut nevoie de peste două mii de oameni pentru a transporta fiecare bloc.
Cum ar fi putut această piramidă sa fie construita în 20 ani de domnie ai faraonului Keops? Pentru a realiza această sarcină, cel puțin 400 de blocuri pe zi, ar fi trebuit asezate începând din prima zi a urcarii pe tron a faraonului.
Rampa pentru transportul pietrelor in varianta clasica
Sute de mii de oameni ar fi lucrat simultan – umăr la umăr – într-un spațiu echivalent cu cel al unui singur cartier dintr-un oraș modern. Dar acest lucru nu este posibil. În astfel de circumstanțe, lucratorii nu ar fi putut să se miște fara a se impiedica unii de altii.
Cum ar fi putut vechii egiptenii sa taie aceste pietre, care sunt extrem de dure, cu instrumentele cele mai primitive pe care le aveau la dispozitie? In cel mai bun caz, ar fi putut folosi ferăstraie de cupru, dar cuprul este un metal moale, incapabil sa taie blocurile dure de calcar din care au fost construite primele piramide.
Cum a fost posibil sa transporte pietre mari când roata nu era încă inventată și nu exista nici un scripete să le ridice în aer?
Daca pietrele au fost tăiate, așa cum cred cei mai mulți oameni, unde sunt fragmentele de piatră spartă, molozul? Calcarul se sparge cu ușurință. Sa tai 5 milioane de tone de blocuri de calcar ar fi produs foarte mult moloz și fragmente sparte. Cu toate acestea, nici o urmă a acestora nu a fost găsit vreodată.
Cum a putut o civilizație care nu dispunea de metale dure sa taie milioanele de blocuri ale Marii Piramide, cu zeci de lungimi diferite și sa le calculeze cu precizie pentru a le plasa într-un anumit mod in toata structura astfel incat sa se elimine formarea rosturilor verticale?
Cum au putut fi realizate aceste îmbinări între blocurile adiacente cu o asemene precizie? Îmbinările intre milioanele de blocuri au cel mult 2 milimetri lățime intre ele, pe verticală și pe orizontală. Cum au putut sa fie tăiate și nivelate acele blocuri fără mașini acționate de un motor electric sau de un burghiu cu diamant?
Răspunsul a fost găsit în cele din urmă și contrazice în totalitate teoriile referitoare la taierea blocurilor. Piramidele au fost turnate la fața locului. Destul de ciudat, dar această explicație a fost întotdeauna acolo, așteptând să fie descoperita prin examinarea pietrelor misterioase cu care au fost construite piramidele.
Începând din anii 1980, Joseph Davidovits a demonstat că piramidele și templele din Vechiul Regat au fost construite din conglomerate calcaroase, nu din blocuri de calcar taiate și transportate din cariere.
Acest tip de beton din calcar, cu incluziuni de cochilii fosilizate, a fost turnat sau compactat în cofraje. Muncitorii egipteni au extras materialul relativ moale din carierele de calcar, apoi l-au maruntit cu apă, au amestecat aceasta pasta de calcar cu var (oxid de calciu) și alte ingrediente precum caolin (argila), nămol și sodă (carbonat de sodiu) care formează tecto-aluminosilicati (geosinteza). Pasta de calcar (inclusiv cochiliile fosile) a fost transportata în coșuri și apoi s-a turnat, tasat sau compactat în forme (facute din lemn, piatră, argilă sau cărămidă) amplasate pe suprafata piramidelor. Acest calcar re-aglomerat, legat in situ (la fața locului) prin reacție geopolimerica (numit ciment geopolimeric) se intareste in blocuri de înaltă rezistență.
În 1979, la al 2-lea Congres Internațional al Egiptologilor din Grenoble, în Franța, Joseph Davidovits a prezentat două conferințe. Intr-una expunea ipoteza conform careia blocurile piramidei au fost modelate din beton, în loc să fie tăiate. O astfel de teorie a fost foarte deranjanta in comparatie cu teoria clasica, cu sute de mii de muncitori care participau la acest efort gigantic. A doua conferinta a subliniat faptul ca vasele de piatra, făcute în urmă cu 5000 de ani de mesterii egipteni, au fost făcute din piatră sintetică dura făcuta de mâna omului.
Descoperirea lui Joseph Davidovits a fost combatuta cu înverșunare de către unii experți (egiptologi și geologi), care nu au ezitat să publice atacurile lansate de obicei împotriva oricărei teorii noi. Teoria a fost publicată în SUA în 1989, sub titlul: “Piramidele: o enigmă rezolvată”. În 1998, Joseph Davidovits a reluat activitatea sa de cercetare arheologică și a prezentat noi rezultate actualizate la Congresul Geopolimer, publicand în Franța noile ediții ale cărților sale din anul 2003.
Teoria tradițională a debitarii și a transportarii generează multe întrebări care rămân fără răspuns. Expertii pot face doar presupuneri, iar egiptologii recunosc că problema nu a fost rezolvată din punctul lor de vedere.
Există foarte multe teorii despre construirea piramidelor și vom continua să inventam altele. Toate se bazeaza pe debitarea și transportul blocurilor de piatră naturală și nimeni nu rezolvă problemele ridicate. In schimb, teoria aglomerarii sau compactarii in forme aduce instantaneu soluții la majoritatea problemelor logistice, precum și la altele.
Au fost descoperite hieroglife pe o stela veche din Insula Sehel, aproape de Assuan, in mijlocul Nilului.
Aceasta contine formula chimica utilizata de marele preot Imhotep pentru a crea pietrele primei piramide din istorie, piramida in trepte din Saqqara. Utilizand aceasta formula si tehnologia pietrei ARI-KAT, profesorul Davidovits a reprodus mai multe blocuri de calcar in laboratorul sau din localitatea franceza Saint-Quentin, in Picardia.
Imhotep, alchimistul, a inventat formula chimica a pietrei sintetice acum 5000 de ani
Reprezentare 3D a inaltului preot si alchimist Imhotep
Imhotep turnand un bloc de calcar intr-un cofraj
Marele preot Imhotep a fost proiectantul si constructorul primei piramide din istoria omenirii, piramida in trepte a regelui Djoser din Saqqara.
Piramida lui Djoser din Saqqara
Imhotep, al cărui nume înseamnă “înțeleptul care vine în pace”, are un loc special în istorie, fiind un personaj emblematic al Egiptului antic. Acesta a fost venerat în Egipt timp de trei mii de ani – adică, din timpul vieții sale, din timpul domniei faraonului Djoser pana la cuceririle grecești și romane din Egipt.
Tatal lui fusese arhitectul regal Kanofer, iar mama lui, Khreduonkh, provenea dintr-o familie cu origini nobiliare. Unele scrieri il desemnează ca “Fiul lui Ptah,”, demiurgul din Memphis, zeul mestesugarilor si al arhitectilor, iar mama sa este uneori asimilata cu sotia lui Ptah, Sekhmet cea puternica, o zeita a mitologiei egiptene. Inca de la o varsta foarte frageda, Imhotep a intrat în preoție și a început să trăiască în templul lui Annu de pe malul Nilului – un centru de știință și religie, cu o mare bibliotecă. Acolo, Imhotep a învățat cum să citească și să scrie în limbajul simbolic al hieroglifelor.
Fiind inzestrat cu multiple talente, a devenit vizir (primul magistrat după faraon, cel care era voința stapanului, urechile și ochii regelui) si arhitect al regelui Djoser (dinastia a III-a), dar si medic si filozof.
Pe soclul unei statui a regelui Djoser (acum în Muzeul din Cairo), Imhotep este prezentat ca fiind “Cancelarul regelui Egiptului de Jos, primul după regele Egiptului de Sus, administrator al marelui palat, nobil ereditar, mare preot al orasului Heliopolis, Imhotep, constructorul, sculptorul.”
Acesta aparținea unei organizații ermetice de preoți numită școala misterelor “a ochiului lui Horus”, custozii exclusivi ai cunoasterii în Egiptul antic.
Imhotep a lasat in urma sa planuri de proiectare ale templelor care au fost construite la mii de ani după moartea sa, așa cum indica hieroglifele mai multor temple. El a fost geometru, doctor in medicina, inventatorul Caduceului, simbolul actual al medicilor. Legenda spune că Imhotep a împărțit cerul în sectoare de 30º, cunoscute astăzi drept cele 12 sectoare sau case ale Zodiacului pentru a consemna mișcările stelelor și ale constelațiilor.
Un preot-savant cum era Imhotep, putand sa produca vase de piatra, beneficia de un statut special, deoarece cunoștințele sale ii permiteau sa dea forma pietrelor, iar piatra, pentru egipteni, era simbolul eternității. Dupa moartea sa, a fost zeificat de egipteni care l-au identificat cu Thoth, divinitatea cu chip de ibis, zeul înțelepciunii. Gnosticii l-au numit Hermes Trismegistul, de trei ori cel mare, fondatorul și izvorul înțelepciunii lor ezoterice.
Piramidele din Giza sunt construite din peste 5 milioane de blocuri de calcar, pana acum considerate pietre taiate si fasonate, aduse din cariere, dar noi dovezi arată faptul că acestea au fost turnate in cofraje folosind un beton de calcar.
Se pare ca vechii egiptenii au construit piramidele folosind pietre artificiale, care aratau exact ca rocile naturale. Blocurile de calcar au fost turnate pe loc, folosind o tehnologie avansata, care s-a pierdut, lăsându-ne un mister ascuns în interiorul pietrelor piramidei pentru mii de ani. Această teorie oferă o noua perspectiva asupra a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în Egipt, în acea perioadă îndepărtată.
Un om de știință francez a rezolvat enigma piramidelor
Profesorul si chimistul Joseph Davidovits redescoperă vechea tehnologie egipteana: ARI-KAT
Reproducerea blocurilor de patru tone, din piatra calcaroasa, folosite la construirea piramidei a fost realizata prin turnarea acestora la Institutul Geopolimer din St. Quentin, Franța.
La Institutul Geopolimer din St. Quentin, lângă Paris, prof. Joseph Davidovits cerceteaza cimentul antic, noile betoane, noua ceramica și lianții pentru industria de înaltă tehnologie. Este renumit pentru cercetările sale într-o ramură a chimiei care se ocupa in principal cu studiul geopolimerilor – un polimer mineral anorganic pe bază de molecule geologice de siliciu și aluminiu.
Prof. Davidovits examineaza blocuri de calcar in laboratorul sau
De-a lungul intregii sale cariere, profesorul Davidovits a predat la universități din SUA, a publicat trei studii importante despre piramide și a brevetat o serie de produse originale folosind procedee sofisticate în fabricarea cimentului, ceramicii și liantului.
In 1998, a fost ridicat la rangul de “Cavaler al Ordinului Național de Merit” în Franța, în semn de recunoaștere a cercetărilor sale și a numeroase brevete într-o ramură inovatoare a chimiei cunoscuta sub numele de geopolimerizare. De asemenea, este membru al Asociației Internaționale a Egiptologilor și a prezentat în mod regulat activitatea sa arheologică la congresele internaționale de egiptologie incepand din 1979.
Prof. Davidovits creează noi compuși minerali și roci prin copierea și accelerarea proceselor naturale. Este interesat în special de piramidele egiptene și propune o nouă abordare – abordarea unui chimist – pentru interpretarea hieroglifelor, care este combinata cu cercetarea avansată a structurii și a compozitiei blocurilor de piatră și a cimenturilor utilizate în construcția piramidelor.
Prof. Davidovits amestecand ingredientele pentru a turna un bloc de piatra in laboratorul sau
După indelungi experimente în procesul de fabricație și de turnare a pietrei, a prezentat o teorie fascinanta despre modul în care au fost construiti acești munți artificiali gigantici.
Contextul stiintific, incluzand analizele, formulele chimice si procesul de fabricație al pietrelor se găsesc în cartea recent actualizata “Geopolymer – Chemistry & Applications”, de Joseph Davidovits, în mai multe capitole, de exemplu, în capitolele 5, 11, 13, 17 și 20. Alte carti ale aceluiasi autor: “Noua istorie a Piramidelor’’ si “Construirea piramidelor fără pietre sau sclavi? Știința sfidează egiptologii”.
Piramidele sunt construite din beton, un calcar reaglomerat artificial
Tehnologia egipteana ARI-KAT
