Eugenio Montale

Eugenio Montale, 12 oct. 1896 – 12 sept. 1981, poet, prozator, editor și traducător italian, laureat  al Premiului Nobel pentru Literatură în 1975. A trăit 85 de ani.

Montale s-a născut la Genova în 1896. La Florența, în 1929, a condus Cabinetul Vieusseux din care a fost îndepărtat, deoarece nu adera în mod clar la fascism. După război s-a alăturat Partidului Acțiunii și a devenit unul dintre redactorii revistei săptămânale „Il Mondo”.

Opera poetică a lui Montale este articulată în mai multe fațete, punctate de colecțiile care merg de la „Oase de sepie”, în 1925, în care exprimă pesimismul amar postbelic, până la „Caiet de patru ani” în 1977 și la „Opera în versuri” în 1980.  Într-o parte a operei sale, vicisitudinile iubirii se amestecă prea mult, pentru unii, cu proximitatea războiului.

De asemenea, traducător, Montale nu a omis niciodată să-și adune articolele zilnice, proza de călătorie, confesiunile, notele și eseurile sale literare. După un scurt interval de activist politic în „Partito d’Azione”, Montale a devenit colaborator al „El Corriere della sera” și a plecat în anul următor la Milano, unde a murit în 1981.

În 1975, a obținut Premiul Nobel pentru Literatură.

Opere principale:

Oase de sepie, 1925; Prilejurile, 1939; Promontoriul (Finister), 1943; Caiet de traduceri, 1948; Furtuna și alte poezii, 1956; Fluturele din Dinard, 1956; Acorduri și pasteluri, 1962; Vinovatul, 1966; Xenia, 1966; Auto da fè, 1966; Afară din casă, 1969; Saturat, 1971; Jurnalul din ’71 și ’72, 1973; Despre poezie, 1976; Caiet de patru ani, 1977; Opera în versuri, 1980.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.