Federico García Lorca

Federico García Lorca, 5 iun. 1898 – 18 sau 19 august 1936, poet și dramaturg spaniol care, într-o carieră care a durat doar 19 ani, a reînviat și a revitalizat tulpinile de bază ale poeziei și teatrului spaniol. A trăit 38 de ani.

Este cunoscut în primul rând pentru operele sale andaluze, inclusiv colecțiile de poezie Romancero gitano (1928; Cântece țigănești) și Llanto por Ignacio Sánchez Mejías (1935; „Bocet pentru Ignacio Sánchez Mejías”, și tragedii Bodas de sangre (1933; Nunta însângerată), Yerma (1934) și La casa de Bernarda Alba (1936; Casa Bernardei Alba).

Provenind dintr-o familie rurală bogată, Federico Garcia Lorca a studiat la Granada, unde a devenit prieten al compozitorului Manuel de Falla. Instalat la Madrid, i-a frecventat pe Dali și Bunuel și a început să fie interesat de teatru. După câțiva ani fără succes, publicarea în 1927 a lucrării „Cântece” și triumful piesei „Mariana Pineda” i-au deschis porțile celebrității.

În anul următor a apărut colecția sa „Romancero gitano”, care a fost reeditată de șapte ori în opt ani. Invitat la New York pentru a susține prelegeri, Lorca a părăsit Madridul și a scris acolo „Poetul la New York”, „Către regele Harlemului” și „Odă lui Walt Whitman”.

Revenit în Spania, a fost numit director al teatrului itinerant (ambulant) La Baracca. Când a izbucnit războiul civil, Lorca și-a continuat activitățile fără să se simtă îngrijorat. Cu toate acestea, „privighetoarea Andaluziei”, așa cum îl numeau prietenii săi, a fost arestat de Garda Civilă și împușcat pe 19 august 1936, deși nu a participat la nici o mișcare politică.

Opere principale:

Poezie: Carte de poeme (Libro de poemas), 1921; Poemul cântecului profund (Poema del cante jondo), 1921; Primele cântece, 1922, 1936; Păpușile pe băț (Los teteres de bachiporra); Cântece, 1921-1924, 1927; Odă pentru Salvador Dalí, 1926; Cântece țigănești (Romancero gitano), 1928; Poetul la New York”, 1930; Bocet pentru Ignacio Sánchez Mejías (Llanto por Ignacio Sánchez Mejías) publicată în spaniolă în 1935, tradusă în franceză de R. Simon în 1945, reeditare Actes Sud, 1992. Această poezie a făcut celebru versul “A las cinco de la tarde” (“La orele cinci spre seară”); poemul este printre cele mai cunoscute din poezia contemporană; Șase poeme galiciene (Seis poemas galegos), 1935; Divanul Tamarit (Divan del Tamarit), 1936; Sonete ale dragostei obscure (Sonetos del amor oscuro), scris între 1935 și 1936, colecție rămasă neterminată și nepublicată până în 1984 și care ar fi fost inspirată de Juan Ramírez de Lucas, camaradul său; Sonetul plângerii dulci (Sonnetto del dolce pianto); Sângele vărsat (La sangre derramada), omagiu adus prieteului său matadorul Ignacio Sánchez Mejías, care a murit în timpul unei coride, 1935); Granada, umilă elegie (Granada, elegía humilde); Pământ și Lună; Revenirea din plimbare (Vuelta de Paseo), compusă în 1929 și apoi publicată în 1930.

Proză: Satul meu (Mi pueblo), 1915-1916; Impresii și peisaje (Impresiones y paisajes), 1918, note de călătorie; Proză suprarealistă; Cinci texte despre Granada;

Teatru: Vraja fluturelui (El maleficio de la mariposa), 1919-1920; Mariana Pineda, 1923-1925,  inspirată de soarta tragică a eroinei cu același nume; Nemaipomenita pantofăreasă (La zapatera prodigiosa), 1926-1930; Dragostea lui Don Perlimplín cu Belisa în grădina sa (El amor de don Perlimplín con Belisa en su jardin), 1928; Nuntă însângerată, (Bodas de sangre), 1932; Yerma, 1934; Doña Rosita, cea nemăritată, 1935; Jocul lui Don Cristóbal, 1931; Treacă astfel cinci ani (Así que pasen cinco años ), 1931; Publicul, 1930-1936; Visul vieții, 1936.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.