Fernando Arrabal
Fernando Arrabal, 11 aug. 1932, născut în Melilla, Marocul spaniol [acum în Spania]), scriitor, poet, dramaturg și cineast francez de origine spaniolă, reprezentant al teatrului absurdului.
Fernando Arrabal s-a născut în Maroc cu puțin timp înainte de Războiul Civil Spaniol. Condamnarea la moarte a tatălui său sub regimul Franco, comutată în închisoare pe viață, apoi dispariția sa după evadarea din închisoare, au marcat opera dramaturgului: acesta o menționează în mai multe lucrări, printre care „Lettre à Franco”, publicată în timpul vieții Generalului.
Din 1940, familia Arrabal s-a mutat la Madrid. Arrabal a lucrat ca funcționar într-o companie din domeniul hârtiei, apoi a studiat dreptul la Universitatea din Madrid.
S-a orientat spre scris la începutul anilor 1950, iar în 1955 a plecat să studieze dramaturgia la Paris, unde a și rămas, fără a părăsi niciodată Franța.
Reprezentată în toată lumea, producția sa teatrală abundentă, mistică și provocatoare, onirică și festivă, este un amestec baroc de cruzime și tandrețe.
Primul volum al pieselor sale a fost publicat în 1958, iar producția din 1959, Picnic în campanie, o satiră antirăzboinică care pune în contrast ororile războiului cu o ieșire veselă în familie, l-a adus în atenția avangardei franceze.
Cea mai importantă piesă a lui Arrabal din această perioadă timpurie este probabil Cimitirul mașinilor, 1966, o parodie a poveștii lui Hristos. Personajele din piesele sale sunt adesea copilărești, dar rareori inocente.
Autor al unui număr mare de piese de teatru, soția sa a întreprins foarte devreme traducerea operei sale în franceză.
În 1967, a călătorit în Spania unde a fost arestat pentru că a scris o dedicație „blasfemiatoare” față de regim. Își datorează eliberarea unei campanii internaționale.
După mijlocul anilor 1960, piesele lui Arrabal au devenit din ce în ce mai formale și ritualice, evoluând în ceea ce Arrabal a numit Théâtre Panique (Teatrul panicii). Printre piesele din această perioadă extrem de productivă s-au numărat Arhitectul şi împăratul Asiriei, 1967, în care cele două personaje îşi asumă reciproc personalitatea şi Au pus cătușe florilor, 1969, mai deschis politic decât piesele sale anterioare; tema eliberării de opresiune a fost inspirată de întemnițarea autorului în timpul călătoriei în Spania în 1967.
Autor de succes, Fernando Arrabal este și un regizor talentat. În 1959, Arrabal a publicat Baal Babylon, primul dintr-o serie de romane. Acesta tratează copilăria sa de coșmar din Spania fascistă, iar în 1970 l-a adaptat în scenariul Viva la Muerte (Trăiască moartea), pe care l-a și regizat. Filmele ulterioare au inclus Arborele din Guernica, 1975 și filmul TV, Adio, Babilon!, 1993.
Colecțiile sale de poezii au fost ilustrate de mari artiști internaționali, printre care Dali, Magritte, Picasso, Saura…
Fernando Arrabal a devenit ofițer al Artei și Literelor în 1995.
Scriitor extrem de prolific, Arrabal a produs numeroase volume de piese de teatru reunite și a scris poezie, precum și texte politice și alte texte non-ficționale. În plus, a publicat și cărți despre șah.
Opere principale:
Romane: Baal Babilon (Baal Babilonia), 1959; Înmormântarea sardinei (El entierro de la sardina), 1960; Festivaluri și rituri ale confuziei (Arrabal celebrando la ceremonia de la confusión), 1960; Turnul lovit de fulger (La torre herida por el rayo), 1983; Fecioara roșie (La virgen roja), 1986; Fiica lui King Kong (La hija de King Kong)), 1988; Ucigașa din grădina de iarnă (La matarife en el invernadero), 1994; Levitație (Lévitation); Dat dispărut (Ceremonia por un teniente abandonado), 2000; Șampanie pentru toți, 2002;
Poezii: 700 cărți ilustrate de Pablo Picasso, Salvador Dalí, René Magritte, Roland Topor, Dorothée Bouchard și alții; Piatra nebuniei (La piedra de la locura), 1963; O sută de sonete (Cent sonnets), 1965; Paradisuri umile (Mis humildes paraísos), 1985;
Teatru: Picnic în campanie (Picnic), 1952; Tricicleta (El triciclo), 1953; Fando și Lis, 1955; Cimitirul mașinilor (El cementerio de automóviles), 1958; Guernica, 1961 Arhitectul și împăratul Asiriei (El arquitecto y el emperador de Asiria), 1967; …Și au încătușat florile etc.