Ghilgameş
Personaj legendar asirian, croit după vechi tradiții sumeriene și îmbrăcând ființa reală a unui fruntaș al orașului-stat Uruk din Mesopotamia, Ghilgameş a intrat în istoria literaturii prin isprăvile lui vitejești, cântate în textul unui poem redactat pe 12 tablițe de lut ars, descoperite între ruinele fostei biblioteci a regelui Assurbanipal din Asiria.
Se crede că tradiția despre Ghilgameş, erou ale cărui isprăvi sunt comparabile cu muncile lui Hercule, s-a format în anii mileniului III î.e.n.
Epopeea lui Ghilgameș
Epopeea lui Gilgameș este o odisee mesopotamiană antică, redactată în limba akkadiană, despre Ghilgameș, regele orașului-stat mesopotamian Uruk (Erech).
Cel mai complet text existent al epopeei lui Ghilgameș se află pe 12 tăblițe incomplete în limba akkadiană, găsite la mijlocul secolului al XIX-lea de către asiriologul turc Hormuzd Rassam la Ninive în biblioteca regelui asirian Asurbanipal (a domnit între 668–627 î.e.n.).
Golurile care apar în tăblițe au fost parțial umplute de diferite fragmente găsite în altă parte în Mesopotamia și Anatolia. În plus, cinci scurte poezii în limba sumeriană sunt cunoscute din tăblițe care au fost scrise în prima jumătate a mileniului al II-lea î.e.n. Poeziile au fost intitulate „Gilgameș și Huwawa”, „Gilgameș și taurul cerului”, „Gilgameș și Agga din Kish”, „Gilgameș, Enkidu și lumea de dincolo” și „Moartea lui Ghilgameș”.
Versiunea ninivită (din Ninive) a epopeei începe cu un prolog de laudă a lui Ghilgameș, parțial divin și parțial uman, marele constructor și războinic, cunoscător al tuturor lucrurilor de pe uscat și pe mare.
Pentru a modera domnia aparent dură a lui Ghilgameș, zeul Anu provoacă crearea lui Enkidu, un om sălbatic care trăiește la început printre animale. Curând, însă, Enkidu este inițiat în modurile de viață ale orașului și călătorește la Uruk, unde îl așteaptă Gilgameș.
Tăblița a II-a descrie o întrecere de forță între cei doi bărbați în care Ghilgameș este învingător, După aceea, Enkidu devine prietenul și însoțitorul (în textele sumeriene, slujitorul) lui Ghilgameș.
În Tăblițele III-V, cei doi bărbați pornesc împreună împotriva lui Huwawa (Humbaba), gardianul desemnat de Dumnezeu al unei păduri îndepărtate de cedri, dar restul întâlnirii nu este înregistrat în fragmentele care au supraviețuit.
În Tăblița a VI-a, Gilgameș, care s-a întors la Uruk, respinge cererea în căsătorie a lui Iștar, zeița iubirii, apoi, cu ajutorul lui Enkidu, ucide taurul divin pe care ea îl trimisese să îl distrugă.
Tăblița a VII-a începe cu relatarea lui Enkidu despre un vis în care zeii Anu, Ea și Șamaș decid că Enkidu trebuie să moară pentru că a ucis taurul. Atunci Enkidu se îmbolnăvește și visează la „casa de praf” care îl așteaptă.
Lamentările lui Ghilgameș pentru prietenul său și înmormântarea de stat a lui Enkidu sunt povestite în Tăblița a VIII-a.
În Tăblițele IX și X, Ghilgameș face o călătorie periculoasă în căutarea lui Utnapiștim, supraviețuitorul Potopului Babilonian, pentru a învăța de la el cum să scape de moarte. Când ajunge în sfârșit la Utnapiștim, lui Ghilgameș i se spune povestea Potopului și i se arată unde să găsească o plantă care poate reînnoi tinerețea.
În Tăblița a XI-a, Gilgameș obține planta, dar aceasta îi este luată și mâncată de un șarpe, iar Gilgameș se întoarce, tot muritor, la Uruk.
Tăblița Potopului, a XI-a tăbliță cuneiformă dintr-o serie care relatează epopeea lui Ghilgameș, din Ninive, secolul al VII-lea î.e.n., aflată la British Museum, Londra.
O tăbliță adăugată epopeei, Tăblița a XII-a, relatează pierderea obiectelor numite pukku și mikku (probabil „tobă” și „bețișor de tobă”) date lui Gilgameș de Iștar.
Epopeea se încheie cu revenirea spiritului lui Enkidu care promite să recupereze obiectele pierdute și apoi face o descriere sumbră a lumii de dincolo.
“… Din acest motiv a rămas cunoscut Mitul lui Ghilgameş drept Mitul Nemuritorului care traversează Timpul, traversează toate epocile, toate civilizaţiile umane. Pe tăbliţele de lut sumeriene stă scris: „Către tine, cititorule; în vremea în care trăieşti, printre toţi contemporanii tăi, printre toţi aceia care sunt cu tine, se va afla întotdeauna Ghilgameş.” La ce se referă textul citat? Se referă oare la faptul că există cineva care a străbătut întreaga istorie a omenirii fără să fi murit şi îşi schimbă doar straiele, iar noi nu ne dăm seama de acest lucru? Sau are o altă semnificaţie, mult mai profundă? Nu se referă oare la faptul că în noi înşine există, într-un fel sau altul, un Ghilgameş? Nu există oare înlăuntrul nostru cineva care visează, care e gata să înfrunte dragoni, să traverseze munţi, care vrea să afle dacă e, într-adevăr, nemuritor?” (Simbolul lui Ghilghameş, omul care nu putea să moară, Jorge Angel Livraga Rizzi)
© CCC