Jorge Ángel Livraga Rizzi
Jorge Ángel Livraga Rizzi, 3 sept. 1930 – 7 oct. 1991, poet argentinian, romancier, filosof autodidact, eseist, educator și lector de moștenire italiană, cel mai bine cunoscut pentru că a fondat și a condus Noua Acropolă, o organizație internațională filozofică educațională și culturală. A trăit 61 de ani.
Lucrările sale au fost traduse în mai multe limbi: Alchimistul, Ankor, Ultimul prinț al Atlantidei, Spiritele naturii, Theba, studii despre ezoterism.
S-a născut în Buenos Aires, Argentina și a murit la Madrid, Spania.
Livraga a fost condamnat pentru posesie ilegală de arme în 1988 de către Curtea Provincială din Madrid.
Mama lui, Victoria Rizzi, și tatăl său, Ángel Livraga, inginer industrial, erau de origine italiană, iar familiile lor emigraseră în Argentina la sfârșitul secolului al XIX-lea. Livraga însuși avea să câștige ulterior cetățenia italiană. Tatăl lui Livraga a murit când el avea 15 ani, iar acest lucru a dus la o criză spirituală, când, prin intermediul profesorului său de engleză, a intrat în cele din urmă în contact cu Societatea Teozofică Argentină la începutul anilor 1950. A fost membru al Societății Teozofice din 1950 până în 1962.
La un moment dat, a fondat revista Studii teosofice (Estudios Teosóficos) împreună cu Ada Albrecht și a fondat Noua Acropolă, o asociație menită să promoveze Filosofia, pe linia școlilor clasice de filosofie, precum Academia lui Platon. Livraga a început să extindă Noua Acropolă în alte țări din America Latină: Uruguay, Chile (în 1965), Peru, Brazilia și Bolivia. Activitățile lui Livraga în această perioadă au constat în redactarea amplelor manuale de curs.
De asemenea, a avut un interes pentru arheologie, organizând în mod regulat expediții private și a menținut o colecție găzduită într-un muzeu privat, Muzeul Rodrigo Caro. După moartea sa, casa sa natală din Buenos Aires a fost transformată într-un muzeu.
În Teba, autorul descoperă misterul și magia închise într-unul dintre cele mai emblematice orașe ale Egiptului antic:
„Teba a existat înaintea oricărui alt loc; apa și pământul erau în ea la începutul timpurilor, iar crearea Lumii și a Zeilor s-a făcut la Teba, datorită Zeului său, Amon.” (Papirus de pe vremea lui Ramses II)
Autorul nu este foarte cunoscut, dar a scris lucruri incredibile care să înalțe sufletul și spiritul și să aducă filozofia în viața de zi cu zi. Ideile sale sunt în concordanță cu învățăturile platoniciene despre educație și are o abordare a vieții apropiată de stoici și budism. Este fondatorul Noii Acropole, o școală de filozofie în manieră clasică.
Opere principale:
Ankor, ultimul prinț al Atlantidei, 1972, roman despre inițierea spirituală în Atlantida; Alchimistul, 1974, roman istoric; Manual de anul I, 1978, etică, socio-politică, filosofia istoriei; Moassy, câinele, 1980, un roman despre societate; Scrisori către Delia și Fernando, 1981, lucrare filozofică; Gânduri, 1982, colecție de citate; Ideologie – vol. I, II și III, 1985, compilație de articole de reviste; Spiritele elementale ale naturii, 1985, studiu esoteric; Teba, 1986, studiu al Egiptului; Teatrul grec de Misterii. Tragedia, 1987, studiu al teatrului antic grecesc; Magie, religie și știință pentru al treilea mileniu I, II, III și IV, 1995, colecție de stenograme ale prelegerilor; Criza Occidentului și apariția vremurilor noi; Misterioasa artă de a învinge; Simbolul lui Ghilgameș, omul care nu putea să moară; Realitatea, raza de acțiune și puterea formelor mentale; Interpretarea ezoterică a Primăverii (pictură mare în tempera a pictorului italian renascentist Sandro Botticelli, realizată la sfârșitul anilor 1470 sau începutul anilor 1480).