Henri de Régnier

henri_de_regnier

Henri de Régnier, Henri-François-Joseph de Régnier, 28 dec. 1864 – 23 mai 1936, scriitor, romancier și poet francez, apropiat de simbolism, critic literar (autor al foiletonului literar din Le Figaro), membru al Academiei Franceze din 1908. A trait 72 de ani.

Admirator al lui Mallarmé, pe care, in tinerete, il frecventa cu regularitate in fiecare zi de “marți”, a fost influentat in primul rand de Leconte de Lisle si mai ales de catre José-Maria de Heredia cu a carui fiica, Marie, s-a casatorit in 1895, poeta ea insasi, publicand sub pseudonimul Gérard d’Houville.

Opere principale:

– poezie: a castigat notorietate inca de la prima sa carte, Poeme vechi si romanești, 1889;

alte volume de poezie: Ca într-un vis, 1892; Arethusa, 1895; Jocurile rustice și divine, 1897; Medaliile de lut, 1900; Orașul apelor, 1902; Sandaua inaripata, 1905; Oglinda orelor, 1910 – raman fidele idealului clasic, cu mai multa libertate in privinta formei, intre Verlaine și Valéry, la confluenta intre parnasianism si simbolism. Poezia sa dezvaluie influenta lui Jean Moréas,  Gustave Kahn și Stéphane Mallarmé, și mai ales cea a socrului sau, José-Maria de Heredia.

– povestiri: Povestiri pentru sine, 1893;

– romane: Dubla amanta, 1900 – un roman freudian; Bunul plac, 1902; Nunta de la miezul noptii,  1903; Vacanta unui tanar intelept, 1903; Intalnirile lui M. Bréot, 1904; Trecutul viu,  1905; Frica de dragoste, 1907; Valvataia, 1909; Pacatoasa, 1920; Escapada, 1925) etc.

Henri de Régnier avea  o predilectie pentru secolul al XVIII-lea, in care isi plasa subiectele, uneori primejdioase, si al carui stil il imita.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.