Citate de Henri de Régnier

Nu mai avem ochi pentru privighetori, ne pierdem mirosul dulceag al ierbii, în lumea noastră dispar grădinile şi izvoarele pure. Suntem năpădiţi de inutilităţi, trăim sub presiunea multiplă a necesităţii, în condiţii de viaţă umilitoare. Apetitul vital devine anemic, plăcerea de a fi îşi pierde amplitudinea şi dulceaţa. Şi ne izolăm de celălalt, devenim singuratici, fără un Dumnezeu. „ A fi singur şi fără zei, iată moartea, afirmă Holderlin în tragedia Empedocle.

Perfidia este forma de rautate a delicatilor. (Deci...) © CCC

In infinitul timpului si al spatiului ne-am intalnit in aceeasi nebuloasa, in acelasi sistem solar, in aceeasi planeta, in acelasi secol, in aceeasi generatie, in aceeasi tara, in acelasi loc, sub acelasi acoperamant, si totusi ne uram, ori cel putin ne suntem indiferenti, in loc sa ne aruncam unii in bratele altora.

Am fost singur timp de doua mii de ani - timpul copilariei. Nimeni nu este responsabil de aceasta singuratate. Am baut liniste, m-am hranit cu cer albastru. Am așteptat. Intre mine si lume se afla un parapet pe care statea un inger de paza, tinand in mana stanga o floare de hortensie - un fel de bulgare albastru. In timpul acestor doua mii de ani de captivitate, am studiat cu atentie multe carti. (Prizonier in leagan) © CCC

A judeca e uneori o placere, a intelege e intotdeauna. © CCC

Dar, sub masca rece a unei lumi de gheaţă, strivit de risipa de vorbe şi rostiri mincinoase, ochiul său se simte părăsit. Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătăţii, al izolării în cosmos. Nu ştiu dacă vreodată aţi încercat acest sentiment într-un strigăt comprimat de disperare. De timpuriu, Cioran percepe existenţa, prin prisma negativităţii exacerbate, ca o cădere, un declin, o voluptate satanică, însemnată de tragicul experienţei individuale. Totodată, cetăţeanul român ajunge la stadiul de “erou turmentat” din cauza unei monotonii insuportabile, sau a recunoaşterii unei limitări personale organice. Idealizează violent, utopic.

Un suflet mare nu e niciodată singur. Chiar dacă destinul i-ar lua prietenii, el, în cele din urmă, îşi va face alţii.

In fond, asta e solitudinea: sa te infasori in gogoasa sufletului tau, sa te transformi intr-o crisalida si sa astepti metamorfoza, caci ea va veni intotdeauna.

Singuratatea este buna pentru spiritele mari si rea pentru cele mici. Singuratatea tulbura creierele pe care nu le ilumineaza. © CCC

Adevăratul singuratic nu caută nici să placă, nici să fie consolat. Marea lui putere vine din faptul că nu este tulburat de acțiunile și opiniile lumii. (Spiritul singurătății) © CCC

Toata problema vietii este aceasta: cum sa infrangi propria singuratate, cum sa comunici cu ceilalti.

Fiecare corp este singur, sufietul - niciodata.

Infernul se afla in intregime in acest cuvant: singuratate. © CCC

Marea noastra suferinta in viata este ca suntem vesnic singuri, si toate eforturile noastre, toate actiunile noastre tind doar spre a scapa de aceasta singuratate. (Singuratatea) © CCC

Nehotararea inseamna singuratate. Nu ai nici macar vointa alaturi de tine. Eul parca a plecat si te-a parasit.

Frivolitatea ramane in continuare ceea ce e mai grav la femei. © CCC

Unii oameni se remarca prin faptul ca ii intalnim intotdeauna acolo unde nu ne place sa mergem prea des. © CCC

Un om singur este intotdeauna in companie rea.

Cine nu stie sa fie singur intr-o multime, nu stie sa-si populeze solitudinea.

Singurătatea este un cadou regal pe care îl respingem pentru că în această stare ne descoperim infinit de liberi, iar pentru libertate suntem mai puțin pregătiți. (Spiritul singurătății) © CCC