Omul singuratic, in mutenia lui, vede si simte lucrurile in acelasi timp mai sters, dar si mai patrunzator decat cel ce traieste in mijlocul multimii; gandurile ii sunt mai grele, mai ciudate si intotdeauna au un iz de tristete. Imagini si constatari ce ar putea fi usor indepartate cu o privire, un zambet sau un schimb de pareri il preocupa peste masura, capata in tacere proportii, se adancesc, se prefac in eveniment, in aventura, in sentiment. Singuratatea da nastere originalitatii, frumusetii indraznete si stranii, creeaza poezia. Dar in acelasi timp genereaza absurdul, falsul, disproportionalul si nepermisul.
Singurătatea este un cadou regal pe care îl respingem pentru că în această stare ne descoperim infinit de liberi, iar pentru libertate suntem mai puțin pregătiți.
(Spiritul singurătății)
© CCC
Omul singur nu e mai mult decat o licarire de constiinta trecatoare… Numai colectivitatea organizata devine o forta constructiva. Singularizat, omul se pierde, pe cand intr-o colectivitate, orice sfortare isi gaseste locul ei si toate impreuna contribuie la inaltarea fiecarui individ.
Nimeni nu descopera vreodata profunzimile propriei singuratati.
© CCC
Singurătatea nu are nimic trist, dar are seriozitatea iubirii, a frumuseţii, a lucrurilor esenţiale. Ea ne îndeamnă să trăim cu curaj, luciditate şi atenţie. Să privim fiecare fiinţă ca pe o singularitate, ca pe o lume aparte, este cel mai mare respect pe care i-l putem acorda.
(Spiritul singurătății)
© CCC
Omului nu-i place sa ramana singur cu sine.
De ce nu putem fi lebede, să cântăm suprem o singură dată?
(Fresce interioare)
Cum de pot purta de atâtea ori zâmbetul pe față, când în mine e atâta pustiu? Oare care-i adevărul?
(Fresce interioare)
Am să trăiesc în sfârșit singur! Și, de pe acum, mă întreb cu cine?
(Ele sunt cu tine)
Potop, cad stele albe de cristal
Şi ninge-n noaptea plină de păcate;
La vatră-n para ce abia mai bate,
Azi, a murit chiar visul meu final.
Şi ninge-n miezul nopţii glacial...
Şi tu iar tremuri, suflet singuratic,
Pe vatră-n para slabă, în jăratec, -
Încet, cad lacrimi roze, de cristal.
(Singur)
Singuratatea e poate o forta, dar desigur nu aduce fericirea.
Într-o companie bună, gândurile tale aleargă, în singurătate gândurile tale sunt liniştite; ele merg mai adânc şi îşi fac un șanț mai adânc, se adâncesc. A adânci înseamnă 'să sapi cu o lopată'; înseamnă muncă grea. Prin vorbire, mintea ta poate fi întinsă, lărgită, înălțată, dar nu poate fi adâncită; trebuie să o adâncești tu însuți.
Ai nevoie de rezistență. Vei fi singur, vei fi deprimat; trebuie să te aștepți la asta; dacă ți-ai antrena corpul, te-ar durea și te-ar obosi. Merită. Există un proverb hindus care spune: 'Creşti doar atunci când eşti singur'.
(Până aici şi nu mai departe)
© CCC
Fiecare corp este singur, sufietul - niciodata.
Singurătatea este o detașare care duce la o revărsare a preaplinului. Dacă nu dă roade, este doar izolare.
(Spiritul singurătății)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.