Citate de August Strindberg

In fond, asta e solitudinea: sa te infasori in gogoasa sufletului tau, sa te transformi intr-o crisalida si sa astepti metamorfoza, caci ea va veni intotdeauna.

Marea noastra suferinta in viata este ca suntem vesnic singuri, si toate eforturile noastre, toate actiunile noastre tind doar spre a scapa de aceasta singuratate. (Singuratatea) © CCC

Infernul se afla in intregime in acest cuvant: singuratate. © CCC

Un singuratic reprezintă doar umbra unui om, iar cel care nu e iubit, e singur pretutindeni.

În timpul acestei plimbări, condus de mâna lui Balzac prin comedia sa umană, și făcând cunoștință cu peste patru mii de personaje (un german le-a numărat!), mi se părea că trăiam o altă viață, mult mai bogată și mai mare decât a mea, încât aveam impresia că trăisem două vieți de om. Pornind de la lumea lui, am căpătat un nou punct de vedere asupra lumii mele. (Singur)

Nu există singurătate mai mare decât cea a unei căsnicii eşuate. © CCC

Dar, sub masca rece a unei lumi de gheaţă, strivit de risipa de vorbe şi rostiri mincinoase, ochiul său se simte părăsit. Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătăţii, al izolării în cosmos. Nu ştiu dacă vreodată aţi încercat acest sentiment într-un strigăt comprimat de disperare. De timpuriu, Cioran percepe existenţa, prin prisma negativităţii exacerbate, ca o cădere, un declin, o voluptate satanică, însemnată de tragicul experienţei individuale. Totodată, cetăţeanul român ajunge la stadiul de “erou turmentat” din cauza unei monotonii insuportabile, sau a recunoaşterii unei limitări personale organice. Idealizează violent, utopic.

Singurătatea nu exclude uneori o mare doză de sociabilitate. Cine face un efort destul de serios să pătrundă temeinic în propria-i conștiință poate fi adesea dezamăgit când înțelege că dă peste străini.

Nehotararea inseamna singuratate. Nu ai nici macar vointa alaturi de tine. Eul parca a plecat si te-a parasit.

Fiecare corp este singur, sufietul - niciodata.

Pentru mine, singurătatea este fotografia lumii moderne, cu toate că este suprapopulată. © CCC

Câteodată… prea arare… A târziu când arde lampa, Inima din loc îmi sare Când aud că sună clampa…   Este Ea. Deşarta casă Dintr-odată-mi pare plină, În privazul negru-al vieţi-mi E-o icoană de lumină.   Şi mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură, Când eu stau şoptind cu draga Mână-n mână, gură-n gură. (Singurătate)

Nu mai avem ochi pentru privighetori, ne pierdem mirosul dulceag al ierbii, în lumea noastră dispar grădinile şi izvoarele pure. Suntem năpădiţi de inutilităţi, trăim sub presiunea multiplă a necesităţii, în condiţii de viaţă umilitoare. Apetitul vital devine anemic, plăcerea de a fi îşi pierde amplitudinea şi dulceaţa. Şi ne izolăm de celălalt, devenim singuratici, fără un Dumnezeu. „ A fi singur şi fără zei, iată moartea, afirmă Holderlin în tragedia Empedocle.

Mulți își imaginează că iubirea va pune capăt singurătății lor, dar singurătatea este cea care permite iubirii să înflorească și să dureze. (Spiritul singurătății) © CCC

Am să trăiesc în sfârșit singur! Și, de pe acum, mă întreb cu cine? (Ele sunt cu tine)

Solitudinea e conditia spiritelor superioare.

Potop, cad stele albe de cristal Şi ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate, Azi, a murit chiar visul meu final.   Şi ninge-n miezul nopţii glacial... Şi tu iar tremuri, suflet singuratic, Pe vatră-n para slabă, în jăratec, - Încet, cad lacrimi roze, de cristal. (Singur)

Cine nu stie sa fie singur intr-o multime, nu stie sa-si populeze solitudinea.

Omului nu-i place sa ramana singur cu sine.

Ce singuratice aisberguri suntem! Ce putine lucruri avem a ne spune!