Nu mai avem ochi pentru privighetori, ne pierdem mirosul dulceag al ierbii, în lumea noastră dispar grădinile şi izvoarele pure. Suntem năpădiţi de inutilităţi, trăim sub presiunea multiplă a necesităţii, în condiţii de viaţă umilitoare. Apetitul vital devine anemic, plăcerea de a fi îşi pierde amplitudinea şi dulceaţa. Şi ne izolăm de celălalt, devenim singuratici, fără un Dumnezeu. „ A fi singur şi fără zei, iată moartea, afirmă Holderlin în tragedia Empedocle.
O intrevedere permanenta cu Dumnezeu, in aceasta viata, ar fi coplesitoare. Iubirii ii trebuie putina absenta.
(Mozart si ploaia)
© CCC
Unele ființe sunt ca liliacul care umple cu parfumul său, zi și noapte, aerul în care pătrunde, determinându-i pe cei care intră în cercul său îmbălsămat să experimenteze imediat o beție lăuntrică care face să se ciocnească, ca paharelor de cristal de Boemia, atomii sufletelor lor.
(Louise iubire)
© CCC
Nimeni nu descopera vreodata profunzimile propriei singuratati.
© CCC
Singurătatea nu are nimic trist, dar are seriozitatea iubirii, a frumuseţii, a lucrurilor esenţiale. Ea ne îndeamnă să trăim cu curaj, luciditate şi atenţie. Să privim fiecare fiinţă ca pe o singularitate, ca pe o lume aparte, este cel mai mare respect pe care i-l putem acorda.
(Spiritul singurătății)
© CCC
Cat e de crud, cand te afli intre ai tai, strain.
Ce singuratice aisberguri suntem! Ce putine lucruri avem a ne spune!
Omul singur nu e mai mult decat o licarire de constiinta trecatoare… Numai colectivitatea organizata devine o forta constructiva. Singularizat, omul se pierde, pe cand intr-o colectivitate, orice sfortare isi gaseste locul ei si toate impreuna contribuie la inaltarea fiecarui individ.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.