Citate de Christian Bobin

Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit. (Noaptea de mai)

O intrevedere permanenta cu Dumnezeu, in aceasta viata, ar fi coplesitoare. Iubirii ii trebuie putina absenta. (Mozart si ploaia) © CCC

Când liliacul a înflorit ultima dată în curte Și luceafărul a răsărit devreme pe cerul vestic, în noapte, Am plâns și voi mai plânge de câte ori se va întoarce primăvara. © CCC

Liliacul este, în esență, luna mai. © CCC

Intelectualul nu e niciodata sarac, chiar si atunci cand nu are nici un ban. © CCC

Unele ființe sunt ca liliacul care umple cu parfumul său, zi și noapte, aerul în care pătrunde, determinându-i pe cei care intră în cercul său îmbălsămat să experimenteze imediat o beție lăuntrică care face să se ciocnească, ca paharelor de cristal de Boemia, atomii sufletelor lor. (Louise iubire) © CCC

A iubi pe cineva inseamna sa-l citesti. Inseamna sa stii sa citesti toate frazele ce se afla in inima lui si, citind, sa o eliberezi. Inseamna sa-i desfasori inima ca pe un pergament si sa o citesti cu voce tare, ca si cum fiecare ar fi pentru sine o carte scrisa intr-o limba straina. © CCC

Lumea liliac le-a spus – Unul jos, altul sus. Cel de sus e zburător Cel de jos înfloritor. (Liliacul)

Asezand un nor pe cer, o portocala intr-o farfurie, pictorii pun in lumina ceea ce ramane seara din zi, inventeaza distanta corecta ce permite spatiului sa se deschida si iubirii sa danseze. (A opta zi a saptamanii) © CCC

Astazi, dragostea mea, sunt prea obosit pentru a-ti scrie. Vei gasi in inima ta o scrisoare, cateva pagini pline de tacere. Citeste-o incet. Lumina acestei zile a scris-o pentru mine. In ea, este vorba doar despre tine si tot ceea ce simt de fiecare data cand te privesc, departe, la sute de kilometri de aici. © CCC

Intotdeauna iubirea din noi este cea ranita, intotdeauna suferim din cauza iubirii chiar si atunci cand credem ca nu suferim de nimic. (Neasteptata) © CCC

Necesitatea de a crea e pentru suflet precum nevoia de a se hrani pentru trup. © CCC

Iarnă este în capul meu, dar primăvara eternă este în inima mea. Respir la această oră parfumul liliacului, al violetelor și al trandafirilor, ca acum douăzeci de ani. © CCC

Cine nu a experimentat absenta nu stie nimic despre dragoste. (O rochita de sarbatoare) © CCC

Şi inimile noastre să se deschidă în fiecare zi în fața prospețimii şi strălucirii macilor. © CCC

Cand iubesti pe cineva, ai intotdeauna ceva sa-i spui sau sa-i scrii, pana la sfarsitul timpurilor. (Geai) © CCC

Capătul lumii și capătul grădinii conțin aceeași cantitate de minuni. © CCC

Am fost singur timp de doua mii de ani - timpul copilariei. Nimeni nu este responsabil de aceasta singuratate. Am baut liniste, m-am hranit cu cer albastru. Am așteptat. Intre mine si lume se afla un parapet pe care statea un inger de paza, tinand in mana stanga o floare de hortensie - un fel de bulgare albastru. In timpul acestor doua mii de ani de captivitate, am studiat cu atentie multe carti. (Prizonier in leagan) © CCC

Aprilie este cea mai crudă lună, ea crește liliac din pământul amorțit, amestecă amintirea și dorința, trezește rădăcini adormite cu ploaia de primăvară. © CCC

Lumina lunii albe vărui Pereții casei cu plăpândă nea, Ca-n capătul aleilor pustii Și-n mine așa albă să mai stea.   Și-odată nucii îi umbriră mult Pridvorul nalt străjuitor de lunci, Ca rezemat de stâlpi să mai ascult Prin frunza de-azi șoptirile de-atunci.   Și-n vremuri, florile de liliac Nespus o îndrăgiră, ca și-acum Să mă oprească tainic în iatac Trecutul ei închis într-un parfum.   Și stele altădată nopți în șir Brumând lumini în casă au intrat, Ca-n geamul clar ca-n piatră de zamfir, Să mă-nfior de raze săgetat. (Casa cu liliac)