Lumina lunii albe vărui

Pereții casei cu plăpândă nea,

Ca-n capătul aleilor pustii

Și-n mine așa albă să mai stea.

 

Și-odată nucii îi umbriră mult

Pridvorul nalt străjuitor de lunci,

Ca rezemat de stâlpi să mai ascult

Prin frunza de-azi șoptirile de-atunci.

 

Și-n vremuri, florile de liliac

Nespus o îndrăgiră, ca și-acum

Să mă oprească tainic în iatac

Trecutul ei închis într-un parfum.

 

Și stele altădată nopți în șir

Brumând lumini în casă au intrat,

Ca-n geamul clar ca-n piatră de zamfir,

Să mă-nfior de raze săgetat.

(Casa cu liliac)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.