Încerc, mai ales, să dau viaţă poeziilor mele, să le dau un miros de pâine albă, un parfum de liliac, prospețimea unei tulpini de salvie.
(Elena sau regnul vegetal)
© CCC
Unele ființe sunt ca liliacul care umple cu parfumul său, zi și noapte, aerul în care pătrunde, determinându-i pe cei care intră în cercul său îmbălsămat să experimenteze imediat o beție lăuntrică care face să se ciocnească, ca paharelor de cristal de Boemia, atomii sufletelor lor.
(Louise iubire)
© CCC
Aici, pe pământ,
Toate florile de liliac mor,
Scurte sunt toate cântecele păsărilor,
Visez la verile care rămân pe pământ
Mereu…
(Aici, pe pământ / Ici-bas)
© CCC
Ramurile de liliac se apleacă sub greutatea florilor: înflorirea este grea, iar cel mai important lucru este să înflorească.
(O poveste despre cel mai important lucru)
© CCC
Florile de liliac, cred, sunt ca îngerii. Ele coboară într-un nor violet și nu au nicio semnificație reală pe acest pământ.
© CCC
Aprilie este cea mai crudă lună, ea crește liliac din pământul amorțit, amestecă amintirea și dorința, trezește rădăcini adormite cu ploaia de primăvară.
© CCC
Iarnă este în capul meu, dar primăvara eternă este în inima mea. Respir la această oră parfumul liliacului, al violetelor și al trandafirilor, ca acum douăzeci de ani.
© CCC
Când liliacul a înflorit ultima dată în curte
Și luceafărul a răsărit devreme pe cerul vestic, în noapte,
Am plâns și voi mai plânge de câte ori se va întoarce primăvara.
© CCC