René Guy Cadou

René Guy Cadou, 15 febr. 1920 – 20 mar. 1951, poet francez, născut în Grande Brière, la Sainte-Reine-de-Bretagne. A publicat din 1936 până în 1951. Operele sale complete au fost publicate pentru prima dată la Editura Seghers în 1961 și au fost reeditate constant de atunci. A trăit 31 de ani.

A fost fiul lui Georges Cadou, director de școală și al Annei Benoiston. Unchiul său, Victor Courtois a fost general de brigadă. A crescut într-o ambianță marcată de locuri de joacă la școală, de începuturile de an școlar, de frumusețea toamnei, de scene de vânătoare și viață țărănească, care aveau să devină mai târziu o sursă majoră a inspirației sale poetice.

Și-a petrecut copilăria în orașul natal, apoi în Saint-Nazaire unde s-a mutat cu părinții la vârsta de 7 ani, descoperind orașul și cinematograful.

La zece ani, René Guy a fost trimis la Nantes unde a studiat la Lycée Clémenceau. Și-a terminat studiile secundare la Nantes, unde i-a cunoscut pe poeții Max Jacob, Pierre Reverdy și Michel Manoll. Influența acestor poeți suprarealişti este vizibilă în poeziile sale timpurii.

Când mama lui a murit subit la 30 mai 1932, tânărul a fost devastat. René Guy Cadou a rămas de-a lungul vieții profund marcat de această pierdere și nostalgic pentru copilăria sa în Grande Brière. Poeziile sale sunt impregnate de această melancolie care l-a cuprins atunci.

Tânărul, împreună cu niște cunoscuți pasionați de poezie, a format un grup de tineri poeți în timpul regimului de la Vichy. Pentru acești tineri, distanțați de conformismul literar ambiental, întâlnirile aveau  loc la Rochefort-sur-Loire, în camera din spate a farmaciei poetului și farmacistului Jean Bouhier (fondatorul revistei Școala din Rochefort). Astfel a fost creată revista Les Cahiers de Rochefort Caietele din Rochefort și înființarea școlii cu același nume, Școala din Rochefort, care avea să devină una dintre principalele mișcări de poezie ale secolului XX. René Guy Cadou a fost liderul școlii Rochefort, o mișcare poetică care căuta să succedă suprarealiștilor. Acest „loc de joacă”, așa cum îi plăcea lui Cadou să descrie cercul literar, îi reunea pe poeții Jean Rousselot, Jean Bouhier, Luc Bérimont, Marcel Béalu, Lucien Becker și Michel Manoll.

Relația sa cu Hélène Laurent, originară din orașul Mesquer de lângă mare, în 1943, a fost mai presus de toate epistolară. Un schimb de corespondență poetică și iubitoare cu accente lirice. Cu Hélène sau regnul vegetal, René Guy compune o poezie care o celebrează pe tânără și iubirea lor în devenire. René Guy s-a căsătorit cu Hélène în 1946.

Profesor titular la Louisfert, preda în timpul zilei, dar seara René Guy își folosea orele de răgaz pentru a scrie versuri noi.

În 1945, Cadou a publicat colecția de poezii Cu pieptul plin (Pleine poitrine), în care revenea asupra ocupației naziste și la deportarea și moartea lui Max Jacob. Au urmat „Chipurile singurătății”, 1946, „Patru poezii de dragoste pentru Hélène”, 1948, și „Cele șapte păcate capitale”, 1949.

În anul în care a împlinit treizeci de ani, medicii l-au diagnosticat cu o boală incurabilă care a întrerupt tragic viața simplă, dar fericită a tânărului poet și a soției sale, în 1950.

S-a stins din viață în noaptea de 20 martie 1951, la câteva zile după semnarea celui mai recent volum al său, Les Biens de ce Monde (Bunurile acestei lumi), pe care l-a scris în cinci ani, înconjurat de soția sa și de un prieten poet aflat în trecere, Jean Rousselot.

Opere principale:

Poezie: Brancardieri ai zorilor (Brancardiers de l’aube), 1936; Întoarcerea flăcării (Retour de flamme), 1940; Ani-lumină (Années-lumière), 1941; Sezon închis (Morte-saison), 1941; Poarta de spumă (Porte d’écume), 1941; Sunete ale inimii (Bruits du cœur), 1942; Liliac de seară (Lilas du soir), 1942; Viața visată (La Vie rêvée), 1944; Împușcăturile lui Châteaubriant (Les fusillés de Châteaubriant), 1946; Chipurile singurătății (Les Visages de solitude), 1947; Scrisoare către Jules Supervielle (Lettre à Jules Supervielle), 1947; Patru poezii de dragoste pentru Elena (Quatre poèmes d’amour à Hélène), 1948; Oglinda lui Orfeu (Le Miroir d’Orphée), 1948; Arta poetică (Art poétique), 1949; Bunurile acestei lumi (Les Biens de ce monde), 1951; Uz intern (Usage interne), 1951; Hélène sau regnul vegetal (Hélène ou le Règne Végétal), 1951 etc.

Proză: Copilăria mea este a tuturor (Mon enfance est à tout le monde), 1947; Casa de vară (La Maison d’été), singurul său roman, 1955; Testamentul lui Apollinaire (Testament d’Apollinaire), eseu despre viața și opera lui Guillaume Apollinaire, 1945; Guillaume Apollinaire sau artileristul din Metz (Guillaume Apollinaire ou l’artilleur de Metz), eseu despre viața și opera lui Guillaume Apollinaire, 1948; Munți și minuni (Monts et Merveilles), volum de cinci nuvele.