Ion Pillat

Ion Pillat, 31 mar. 1891 – 17 apr. 1945, poet român, tatăl lui Dinu Pillat și rudă cu Ion Brătianu. A trăit 54 de ani.

A absolvit Liceul Henri IV la Paris şi, tot acolo, şi-a luat licenţa în Istorie-Geografie şi Ştiinţe Juridice.

În 1913 a obţinut şi licenţa în Litere la Paris şi a participat la campania din timpul războiului balcanic, apoi a revenit definitiv la Bucureşti, unde a publicat volumul Eternităţi de-o clipă. A participat la Conferinţa de pace de la Paris (1919).

A fost deputat, senator, membru al Academiei (1936). A condus împreună cu Horia Furtună şi Adrian Maniu revista „Flacăra” (1916), apoi „Cugetul românesc” impreună cu Tudor Arghezi (1922-1924) şi a participat la apariţia „Gandirii”.

I-a cunoscut pe Jules Romains, Jorge Guillén, Georges Duhamel, Paul Claudel, Saint John Perse. A frecventat cenaclul lui Alexandru Macedonski.

A primit în 1936 Premiul Naţional pentru Literatură şi a fost ales în acelaşi an membru corespondent al Academiei Române.

Opere principale:

Poezia lui se situează între tradiţionalism, pamasianism şi simbolism: Visări păgâne, 1914; Grădina între ziduri, 1919; Pe Argeş în sus, 1923; Limpezimi, 1928; Ţărm pierdut, 1937; Poeme într-un vers, 1935.

A tradus din Baudelaire, Francis Jammes, Saint John Perse, Paul Claudel, Paul Valéry, Robert Frost, T.S. Eliot, Goethe ş.a.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.