Citate de François Mauriac

Când trăiești singur, nu ești vulnerabil, nu te mai poziționezi în raport cu generalul, ci în raport cu absolutul. (Spiritul singurătății) © CCC

Un suflet mare nu e niciodată singur. Chiar dacă destinul i-ar lua prietenii, el, în cele din urmă, îşi va face alţii.

Condamnarea justă a unui regim nu trebuie să se transforme în condamnarea injustă a unei clase. (Viitorul burgheziei)

Pentru mine, singurătatea este fotografia lumii moderne, cu toate că este suprapopulată. © CCC

Nimeni nu descopera vreodata profunzimile propriei singuratati. © CCC

Esentialul, in viata, nu este niciodata exprimat.

Ne tesem destinul, precum un paianjen isi tese panza.

Originalitatea prosperă într-o stare de izolare liberă de influențele exterioare care sunt nocive pentru mintea creatoare. Fii singur, acesta este secretul invenției, fii singur, atunci se nasc ideile.

Mulți își imaginează că iubirea va pune capăt singurătății lor, dar singurătatea este cea care permite iubirii să înflorească și să dureze. (Spiritul singurătății) © CCC

Singuratate: Am fost un copil singuratic si am stiut intotdeauna sa umplu aceasta singurătate. Cu toate acestea, profesia mea face sa fiu inconjurata in mod constant. Astfel, în mijlocul acestui tumult, simt de multe ori nevoia sa fiu un pic singura. (Sylvie Vartan de la A la Z: S de la Singuratate) © CCC

Omul singuratic, in mutenia lui, vede si simte lucrurile in acelasi timp mai sters, dar si mai patrunzator decat cel ce traieste in mijlocul multimii; gandurile ii sunt mai grele, mai ciudate si intotdeauna au un iz de tristete. Imagini si constatari ce ar putea fi usor indepartate cu o privire, un zambet sau un schimb de pareri il preocupa peste masura, capata in tacere proportii, se adancesc, se prefac in eveniment, in aventura, in sentiment. Singuratatea da nastere originalitatii, frumusetii indraznete si stranii, creeaza poezia. Dar in acelasi timp genereaza absurdul, falsul, disproportionalul si nepermisul.

Ce singuratice aisberguri suntem! Ce putine lucruri avem a ne spune!

Singurătatea omului este doar frica lui de viaţă. © CCC

Cu cât o minte este mai puternică și originală, cu atât se va înclina către religia singurătății.

Nu mai avem ochi pentru privighetori, ne pierdem mirosul dulceag al ierbii, în lumea noastră dispar grădinile şi izvoarele pure. Suntem năpădiţi de inutilităţi, trăim sub presiunea multiplă a necesităţii, în condiţii de viaţă umilitoare. Apetitul vital devine anemic, plăcerea de a fi îşi pierde amplitudinea şi dulceaţa. Şi ne izolăm de celălalt, devenim singuratici, fără un Dumnezeu. „ A fi singur şi fără zei, iată moartea, afirmă Holderlin în tragedia Empedocle.

Potop, cad stele albe de cristal Şi ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate, Azi, a murit chiar visul meu final.   Şi ninge-n miezul nopţii glacial... Şi tu iar tremuri, suflet singuratic, Pe vatră-n para slabă, în jăratec, - Încet, cad lacrimi roze, de cristal. (Singur)

O opera, atata timp cat supravietuieste, e o rana deschisa prin care o intreaga rasa continua sa sangereze.

Viata noastra valoreaza cat toate eforturile noastre.

Este supremul lux, cand ai de toate, sa negi societatea; caci astfel scapi de ceea ce-i datorezi.

Adevăratul singuratic nu caută nici să placă, nici să fie consolat. Marea lui putere vine din faptul că nu este tulburat de acțiunile și opiniile lumii. (Spiritul singurătății) © CCC