Herman Melville

Herman Melville, 1 aug. 1819 – 28 sept. 1891, născut în New York, romancier, nuvelist și poet american, cel mai bine cunoscut pentru romanele sale despre mare, inclusiv pentru capodopera sa literară, Moby Dick, 1851. A trăit 72 de ani.

Născut într-o familie bogată, cu origini olandeze și scoțiene, care a suferit mari pierderi financiare, Melville, al treilea dintre cei opt copii, a primit o educaţie formală pentru o scurtă perioadă de timp. Moartea tatălui său a marcat un punct de cotitură în viața lui Herman, acesta având mai multe profesii înainte de a-și găsi calea. A fost pe rând bancher, profesor și contabil înainte de a se îmbarca pe nave comerciale. Confruntat cu probleme financiare majore, a trebuit să se înroleze în marină unde a descoperit realitatea proletariatului și diviziunea socială.

În 1839, la 20 de ani, a început să călătorească pe mare ca mus (elev marinar). Apoi, în 1841, s-a îmbarcat pe o balenieră, o ambarcațiune pentru vânătoarea de balene, ce pleca spre mările sudice. În anul următor, în 1842, a dezertat și s-a ascuns în Insulele Marchize, din Pacific, unde va fi luat prizonier. Acolo va fi primit de locuitorii săi, canibali, înainte de a reuși să se întoarcă în Statele Unite.

După o experiență militară s-a dedicat scrisului, începând din 1845.

Aventurile sale în Polinezia au constituit punctul de plecare pentru primele romane de succes, Typee (1846) şi Omoo (1847). Astfel, la întoarcerea în Boston, în 1844, a scris Taipi și Omoo, două romane de aventuri, care au fost apreciate de public.

După primele sale două romane, „Taïpi” și „Omoo”, Herman Melville s-a căsătorit cu Elizabeth Shaw, care i-a născut patru copii. De asemenea, va lega o prietenie solidă cu Nathaniel Hawthorne, autorul cărții „Litera stacojie”. De altfel, capodopera sa Moby Dick a fost dedicată acestui autor.

După eşecul fanteziei alegorice Mardi (1849), a scris Redburn (1849) şi Tunica albă (White-Jacket, 1850), ambele despre viaţa grea a marinarilor.

Cel mai faimos roman al lui Melville a apărut pentru prima dată în Statele Unite, sub titlul original „Moby Dick sau Balena albă”, pe 14 noiembrie 1851. Melville s-a inspirat din două evenimente reale pentru a-și alimenta povestea: scufundarea balenierei Essex, în 1820, după ce a lovit un cașalot, și existența unei balene albe, văzută în largul insulei chiliene Mota în 1830.

Romanul spune povestea căpitanului Ahab, care este complet obsedat de o balenă albă, gigantică, numită Moby Dick. Naratorul, Ismael, este un membru al echipajului, care realizează portrete foarte fine și o analiză aprofundată a evenimentelor petrecute pe barcă.

Capodopera sa Moby Dick, un roman emblematic, este în acelaşi timp o poveste dramatică în care descrie vânătoarea de balene, dar și un studiu simbolic al problemelor şi posibilităţilor democraţiei americane. Din păcate, publicarea cărţii nu i-a adus recunoașterea, aceasta cunoscând doar un succes mediocru.

Au urmat Pierre (1852) care, dorindu-se a fi un roman pentru „doamne”, a devenit de fapt o parodie a acestui gen gustat de public, Israel Potter (1855), Omul de încredere (The Confidence-Man, 1857) și povestiri publicate în reviste, printre care Bartleby, copistul (Bartleby, the Scrivener), 1853, și Benito Cereno, 1855.

Torturat de întrebări morale și existențiale, Herman Melville a trăit din ce în ce mai izolat, iar ultimele sale lucrări, precum Bartleby, copistul devin din ce în ce mai întunecate și pesimiste cu privire la natura profundă a Omului.

Din 1857, a început să scrie şi versuri. Postul de inspector vamal, pe care l-a obţnut în 1866, i-a asigurat un venit sigur.

S-a reîntors la proză pentru a scrie ultimul său roman, Billy Budd, Foretopman, care nu a fost publicat până în 1924.

A murit în urma unui accident vascular cerebral în 1891.

Deşi în aproape toată cariera a fost neglijat, Melville este considerat de criticii moderni unul dintre cei mai mari scriitori americani. Abia în secolul al XX-lea a fost recunoscută calitatea romanelor sale, iar astăzi Moby Dick este considerat o capodoperă.

În ciuda numeroaselor romane, eseuri și colecții de poezii, a avut mai mult succes postum. Într-adevăr, abia în anii 1920 a fost redescoperit.

Într-o trecere în revistă a operei lui Melville, laureatul Premiului Nobel Albert Camus a spus:

“Aceste cărți angoasante în care omul este copleșit, dar în care viața se înalță pe fiecare pagină, sunt surse inepuizabile de forță și compasiune. Găsim în ele revoltă și acceptare, iubire de neînvins și nesfârșită, pasiunea pentru frumos, limbaj de cel mai înalt nivel — pe scurt, geniu.”

Opere principale:

Romane: Taipi: (Typee: A Peep at Polynesian Life), 1846; Omoo: Relatarea aventurilor din Oceanul indian  (Omoo: A Narrative of Adventures in zhe South Seas), 1847; Redburn: Prima lui călătorie (Redburn: His First Voyage), 1849; Mardi și o călătorie până acolo (Mardi: and a Voyage Thither), 1849; Tunica albă sau lumea pe un vas de război (White-Jacket: or The World in a Man-of-War), 1850; Moby Dick ( roman alegoric, epopee a spiritului uman în încleștarea dramatică cu forțele naturii), 1851; Israel Potter: Cei cincizeci de ani de exil ai săi (Israel Potter: His Fifty Years of Exile), 1855; Omul de încredere: mascarada lui (The Confidence Man: His Masquerade) 1857;

Povestiri: Bartleby copistul, o poveste de pe Wall Street (Bartleby, the Scrivener; a Story of Wall Street), 1853; Povestiri de pe verandă (The Piazza Tales), 1856; Billy Budd, marinarul (Billy Budd, Sailor: An Inside Narrative), adaptat de compozitorul Benjamin Britten pentru o operă lirică, 1924 (postum);

Poezii: Poezii despre bătălii și viziuni de război (Battle Pieces: And Aspects of the War), 1866; Clarel: Poezie și pelerinaj în Țara Sfântă (Clarel: A Poem and Pilgrimage in the Holy Land), 1876; John Marr și alți marinari (John Marr and Other Sailors), 1888; Timolcon, 1891.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.