Jacques Lacan

jacques-lacan

Jacques-Marie-Émile Lacan, 13 apr. 1901 – 9 sept. 1981, psihanalist proeminent și psihiatru francez, cu contribuții remarcabile în psihanaliză, filosofie și teorie literară. A trăit 80 de ani.

După studii de medicină, s-a orientat către psihiatrie. Teza de doctorat în psihiatrie, pe care a susţinut-o în 1932, reflectă parţial influenţa suprarealiștilor pe care îi frecventa. În psihanaliză, împreună cu Rudolph Loewenstein, s-a alăturat Societății psihanalitice din Paris (SPP), în 1934, şi a fost ales membru cu drepturi depline în 1938. Primele sale comunicări de specialitate se refereau la interpretarea “testului oglinzii”, ca metodă de a determina conştiinţa de sine.

După al Doilea Război Mondial studiile sale în domeniul psihanalizei au căpătat importanță. Aspectul controversat al unora dintre temele sale – revenirea la Freud, ideile sale structuraliste, modul de abordare al tratamentului – au condus la mai multe divergențe cu SPP şi organismele internaţionale. În timp ce își continua cercetările, Lacan a predat, succesiv, aproape până la moartea sa, la Spitalul Sfanta Ana, la École normale supérieure, apoi la Sorbona.

Lacan a preluat și a discutat despre toate conceptele freudiene, aducând la lumină o coerență eliberată de biologie și orientată spre limbaj, bazându-se în special pe structuralism și lingvistică. Jacques Lacan este unul dintre cei mai cunoscuți psihanaliști care i-au urmat lui Freud și a dat naștere unui curent psihanalitic, Lacanismul, care s-a dezvoltat în multe asociații de psihanaliști care se revendicau ca provenind din școala sa.

A susținut cursuri la Paris, între 1953 și 1981, fiind un influent intelectual francez al anilor 1960, 1970, făcând parte dintre filosofii curentului post-structuralist. Activitatea sa interdisciplinară freudiană a fost caracterizată de preocupări referitoare la inconștient, la complexul castrării, la ego, identitate, limbajul ca percepție subiectivă.

Figură contestată, Lacan a marcat peisajul intelectual francez și internațional, atât prin inspirațiile pe care le-a trezit, cât și prin respingerile pe care le-a provocat.

A devenit o celebritate în Franța prin lucrarea Scrieri, publicată în 1966.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.