José Ortega y Gasset

José Ortega y Gasset, 9 mai 1883 – 18 oct. 1955, născut în Madrid, Spania, filosof și umanist care a influențat foarte mult renașterea culturală și literară a Spaniei în secolul al XX-lea. A trăit 72 de ani.

Ortega y Gasset a studiat la Universitatea din Madrid (1898–1904) și în Germania (1904–1908) și a fost influențat de școala filosofică neokantiană de la Marburg.

Totuși, ca profesor de metafizică la Madrid (1910), a deviat de la neokantianism în lucrări precum Adán en el paraíso (1910, Adam în paradis), Meditaciones del Quijote (1914, Meditațiile lui Quijote) și El tema de nuestro tiempo (1923, Tema modernă).

Ortega y Gasset considera viața individuală ca fiind realitatea fundamentală: rațiunea ca funcție a vieții este substitutul rațiunii absolute, iar perspectiva fiecărui individ este substitutul adevărului absolut („Eu sunt eu și circumstanța mea”).

A împărtășit preocuparea generației sale cu problemele Spaniei. A fondat periodicele España (1915, Spania), El Sol (1917, Soarele) și Revista de Occidente (1923, Revista Occidentului).

Între 1936 și 1945 a fost în exil voluntar în Europa și Argentina, revenind în Spania la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1948 a fondat Institutul de Științe Umaniste din Madrid.

Dintre celelalte lucrări ale sale, cele mai cunoscute sunt España invertebrada (1922, Spania nevertebrată) și La rebelión de las masas (1929, Revolta maselor), în care a caracterizat societatea din secolul al XX-lea ca fiind dominată de mase de indivizi mediocri și nediferențiați cărora le-a propus să predea conducerea socială minorităților de bărbați cultivați și independenți intelectual.

Opere principale:

Oameni, opere, lucruri, articole și eseuri scrise între 1904–1912 (Renan, Adam în Paradis, Pedagogia ca program politic, Probleme culturale); Meditații asupra lui Don Quijote, 1914; Politică veche și nouă, 1914; Investigații psihologice, 1915–1916;  Spectatorul, 1916-1934; Spania nevertebrată, 1921; Tema modernă, 1923; Atlantidele, 1924; Dezumanizarea artei și note asupra romanului, 1925; Spiritul literei, 1927; Mirabeau sau politicianul, 1928–1929; Revolta maselor, 1929; Ce este cunoașterea?, 1929-1931; Misiunea universității, 1930; Mântuirea provinciilor și decența națională, 1931; Câteva lecții de metafizică, 1931-1933; Goethe din interior, 1932; Despre Galileo, 1933; Istoria ca sistem, 1935/1941; Mizeria și splendoarea traducerii, 1940; Idei și credințe, 1940; Rațiunea istorică, 1940-1944; Din Imperiul Roman, 1941; Ideea de teatru, 1946; Ideea de principiu la Leibniz, 1947; O interpretare a istoriei universale, 1948; Omul și poporul, 1949; Meditație asupra Europei, 1949; Ce e filosofia?, 1957; Originea și epilogul filozofiei, 1960, postum; Trecut și viitor pentru omul actual, 1962, postum; Meditații asupra vânătorii, 1972, postum.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.