Madame de Sévigné

Marie de Rabutin-Chantal, marchiza de Sévigné, supranumită Madame de Sévigné, Doamna de Sévigné, 5 febr. 1626 – 17 apr. 1696, aristocrată și literată franceză, cunoscută prin vasta corespondență adresată fiicei sale, Françoise-Marguerite de Sévigné. A trăit 70 de ani.

Văduvă la 25 de ani a marchizului de Sévigné, ucis într-un duel, a locuit între Bretania (pe proprietatea ei din Les Rochers) și Paris, unde a frecventat curtea regală și saloanele literare.

Mulți dintre contemporanii ei au fost seduși de farmecul său, care se reflectă în stilul scrisorilor sale.

Iată un omagiu al Doamnei de Lafayette, reprezentativ pentru admirația de care s-a bucurat: „Spiritul tău te împodobește și te înfrumusețează atât de mult, încât nu există nimeni pe pământ atât de fermecător”.

Cu toate acestea, ea i-a refuzat pe bărbații care o curtau și chiar a respins avansurile lui Fouquet, supraveghetorul regelui. Știm că și-a adorat fiica și după frecvența cu care îi scria, scrisorile sale fiind un document de neînlocuit despre viața de atunci.

Corespondenţa dintre Marie de Sevigne și fiica sa, contesa Grignan, a avut loc pe parcursul a treizeci de ani, în care aceasta îi scria de 3-4 ori pe săptămână.

Scrisorile baroanei de Sévigné au făcut mai întâi obiectul unei primei ediții ilegale în 1725, inclusiv 28 de scrisori sau fragmente de scrisori. Această primă ediție a fost urmată de alte două în 1726.

Opere principale:

Scrisori, publicate postum în 1725, ediție princeps clandestină, cuprinzând 28 de scrisori sau fragmente din scrisori. Au urmat alte două ediții în 1726. Nepoata sa, Pauline de Simiane, a decis, ulterior, publicarea oficială a corespondenței bunicii sale: 614 scrisori între 1734-1737, apoi în 1772 și 1754.