Marchizul de Sade

Marchizul de Sade, pe numele real Donatien-Alphonse-François, marchiz, apoi conte de Sade, 2 iun. 1740 – 2 dec. 1814, născut în Paris, Franța, nobil francez ale cărui preferințe intime perverse și scrieri erotice au dat naștere termenului de sadism. Cea mai cunoscută lucrare a sa este romanul Justine, 1791. A trăit 74 de ani.

Redus multă vreme la statutul de scriitor de lucrări indecente, Marchizul de Sade este astăzi considerat o figură ilustră a patrimoniului literar francez. În spatele condeiului său erotic și amoral se ascunde critica acerbă la adresa societății Vechiului Regim.

Crescut și educat de iezuiți la colegiul regal de cavalerie, Donatien Alphonse François de Sade și-a petrecut o mare parte a vieții în închisoare unde a și murit.

După abandonarea unei cariere militare la sfârșitul Războiului de Șapte Ani, s-a căsătorit și a început o viață de libertinaj, plină de scandaluri atroce, în care erau implicate femei de moravuri ușoare și tineri din zonă, pe care îi răpea.

A fost, în repetate rânduri, închis, o dată scăpând cu greu de pedeapsa cu moartea.

În ciuda originii sale nobile, a sprijinit Revoluția Franceză, pe care o considera ca o eliberare politică, așezând-o în paralel cu propria sa eliberare de vicii.

A fost trimis de două ori la azilul de nebuni din Charenton (1789-1790, 1801-1814), unde și-a găsit, în cele din urmă, sfârșitul.

În închisoare și la azil, și-a învins plictiseala și furia scriind romane și piese ilustrate grafic cu scene intime.

Cele 120 de zile ale Sodomei (sau Școala libertinajului), 1785, este povestea a patru libertini care răpesc victime în scopul unor nesfârșite orgii și perversiuni.

În cel mai renumit roman al său, Justine, 1791, eroina suferă deoarece nu reușește să înțeleagă că nu există un Dumnezeu moral și că singura realitate este dorința.

Printre alte lucrări se numără Filozofia de budoar, 1793 și Crimele amorului, 1800.

Moravurile și scrierile sale – Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei sau Școala Libertinajului”, „Justine sau nenorocirile virtuții” – au fost toate provocări libertine și revoluționare pe care societatea napoleoniană nu putea decât să le reprime.

Moștenitor al Iluminismului, a făcut din renașterea filozofică a individului o apologie a libertinajului, cruzimii și satisfacerii sistematice a tuturor viciilor. Proiectând fanteziile omului, marchizul de Sade a deschis o nouă fațetă a literaturii și a influențat mulți artiști, în special pe suprarealiști și a contribuit la eliberarea lor de tabuuri culturale.

Opere principale:

O sută douăzeci de zile ale Sodomei, 1784; Justine, 1791; Filozofia de budoar, 1795; Crimele amorului, 1800.