Marianne Moore

Marianne Moore, pe numele complet Marianne Craig Moore, 15 nov. 1887 – 5 febr. 1972, născută în St. Louis, Missouri, S.U.A., editoare și poetă modernistă americană a cărei operă a distilat perspective morale și intelectuale din observarea atentă și cu acuratețe a detaliilor obiective. A trăit 85 de ani.

A scris o lirică obiectiv-cerebrală, de atitudine etică și meditație filozofică în fața lumii realului, afirmând valorile individuale, frumusețea lucrurilor concrete ale universului natural, experiența intelectuală lucidă, într-o expresie lapidară, metaforică, intens personală, uneori ironică, care-i conferă un loc de prestigiu alături de Ezra Pound, William Carlos Williams, în literatura americană a secolului al XX-lea.

Moore a absolvit colegiul Bryn Mawr din Pennsylvania în 1909 având ca specializare biologia, ulterior a studiat discipline comerciale și a devenit profesoară predând la U.S. Indian School din Carlisle, Pennsylvania, apoi a fost bibliotecară în New York până în 1925.

Din 1915, a compus poezii publicate de T. S. Eliot, în revista literară britanică Egoistul (The Egoist, subtitrată An Individualist Review) și în revista de poezie Poetry a lui Harriet Monroe, din Chicago .

După 1919, locuind în Brooklyn, New York, împreună cu mama ei, Moore s-a dedicat scrisului, contribuind cu poezie și critică la multe reviste din Statele Unite și Anglia.

În 1921, prima ei carte, Poems, a fost publicată la Londra de Hilda Doolittle și Winifred Ellerman (pe numele Bryher).

Primul ei volum american a fost intitulat Observații (Observations), 1924, fiind prima carte publicată în Statele Unite și care i-a adus premiul Dial în 1924. Aceste colecții de debut au dovedit concizia lui Moore și capacitatea ei de a crea un mozaic de imagini juxtapuse care conduc la o concluzie care, în cel mai bun caz, este atât surprinzătoare, cât și inevitabilă. Acestea conțin unele dintre cele mai cunoscute poezii ale ei, inclusiv La un compactor (To a Steam Roller), Peștele (The Fish), Când cumpăr tablouri (When I Buy Pictures), Peter, Muncile lui Hercule (The Labors of Hercules) și Poezie (Poetry). Ultima poezie, Poetry, este sursa avertismentului ei, citat adesea, că poeții ar trebui să prezinte grădini imaginare cu broaște adevărate în ele.

În 1925 – deja binecunoscută ca unul dintre cei mai importanți poeți noi – a devenit editor interimar al revistei culturale The Dial, o revistă americană influentă de literatură și arte, și a rămas la The Dial până în 1929.

În 1933, a primit de această dată premiul Helen Haire Levinson de la revista Poetry.

Poeme alese (Collected Poems) a lui Moore, apărută în 1951, i-a asigurat o anumită faimă în cercurile literare. Lucrarea i-a adus, de asemenea, Premiul Național al Cărții, Premiul Pulitzer și Premiul Bollingen.

În versurile sale excelent organizate, a rafinat moral și intelectual profunzimile prin observație atentă a detaliului obiectiv, în special în lumea animală, adesea într-o versificație inovatoare.

În Poezie (Poetry), 1921, care apare în numeroase antologii, Moore invită la versuri despre “grădini imaginare cu broaște adevărate în ele”.

A publicat, de asemenea, o traducere a Fabulelor lui La Fontaine (The Fables of La Fontaine), 1954, un volum de lucrări critice, Predilecții (Predilections), 1955 și Idiosincrazie și tehnică: două prelegeri (Idiosyncrasy and Technique: Two Lectures), 1958.

În ultimii ani ai vieții, Moore a devenit o emblemă excentrică a nobilității spirituale. A continuat să scrie poezii până la moartea ei, în 1972, la New York.

Artizan disciplinat, Moore a câștigat admirația colegilor poeți de-a lungul lungii sale cariere. Poetul și criticul T.S. Eliot a numit-o unul dintre puținii producători de poezie durabilă din vremea ei.

Opere principale:

Poezii (Poems), 1921; Observații (Observations), 1924; Furnicarul și alte poezii (The Panglion and Other Poems), 1936; Ce sunt anii? (What Are Years?), 1941; Culegere de poeme (Collected Poems), 1951; Ca un bastion (Like a Bulwark), 1956.

***

Premiul Bollingen pentru poezie (Bollingen Prize for Poetry) este o onoare literară acordată unui poet american ca recunoaștere a celei mai bune cărți de poezii noi din ultimii doi ani sau din întreaga carieră. Este acordat la fiecare doi ani de către Biblioteca de cărți rare și manuscrise Beinecke a Universității Yale.

Premiul a fost înființat în 1948 de filantropul american Paul Mellon și a fost finanțat printr-un grant de 10.000 USD acordat de Fundația Bollingen către Biblioteca Congresului. Atât premiul, cât și fundația poartă numele satului Bollingen, Elveția, unde medicul psihiatru Carl Gustav Jung avea un refugiu la țară, Turnul Bollingen. Premiul inaugural, ales de un juriu al comitetului Fellows in American Letters al Bibliotecii Congresului, a fost acordat lui Ezra Pound pentru colecția sa de poezii Cântece pisane, (The Pisan Cantos), 1948.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.