Maurice Maeterlinck

Maurice Maeterlinck, pe numele complet Maurice Polydore-Marie-Bernard Maeterlinck, numit și (din 1932) Conte Maeterlinck, 29 aug. 1862 – 6 mai 1949, poet simbolist belgian, dramaturg, și eseist care a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în 1911 pentru lucrările sale remarcabile ale teatrului simbolist. A scris în limba franceză și s-a inspirat mai ales din mișcările literare franceze. A trăit 87 de ani.

Provenind dintr-o bogată familie burgheză și conservatoare, Maurice Maeterlinck s-a orientat mai întâi către o carieră de avocat, conform dorințelor părinților săi. Dar virusul literaturii, contractat încă din adolescență, l-a ajuns din urmă foarte repede.

Înzestrat cu multiple talente, se simțea în largul său atât în poezie („Serele calde”), în dramaturgie („Pelleas și Melisande”, „Pasărea albastră”), cât și în eseurile despre lumea animală („Viața albinelor”) sau vegetală („Inteligența florilor”).

O figură proeminentă în mișcarea simbolistă, a contribuit, alături de Cehov și Ibsen, la transformarea concepției despre dramă. Prieten al romancierului Oscar Wilde, al poeților Verlaine și Mallarmé, al sculptorului Rodin, sau chiar al unuia dintre moștenitorii săi celebri, precum Guillaume Apollinaire.

Scriitor precoce, a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1911, la vârsta de 49 de ani. Lucrările sale sunt reprezentate în numeroase teatre din lume, în special celebra sa piesă Pelleas și Melisande.

Opere principale:

Sere calde, 1886, poeme simboliste; Prințesa Maleine,1889; Intrusa, 1890; Orbii, 1890; Pelléas și Méliande, 1893, piesă de teatru după care Claude Debussy a scris în 1902 opera cu același nume; Aladin și Palomide, Interior, Moartea lui Tintagiles, 1894, trei drame pentru marionete; Comoara celor umili, eseuri, 1896; Douăsprezece cântece, 1896; Aglavaine și Sélysette, 1896; Înțelepciunea și destinul, 1898; Viața albinelor, 1901; Monna Vanna, dramă istorică, 1902; Inteligența florilor, 1907; Ariane și Barbă-Albastră, pentru care muzica a scris-o Paul Dukas, 1907; Pasărea albastră, teatru, 1909; Maria Magdalena, teatru, 1913; Burgmaistrul din Stilmonde, teatru, 1918; Minunea Sfântului Anton, teatru, 1919; Marea taină, eseuri, 1921; Nefericirea trece, eseuri,1925; Puterea Morților, eseuri, 1925; Marea feerie, eseu, 1929; Prințesa Isabelle, teatru, 1935; Lumea cealaltă sau cadranul stelar, 1942; Globi albaștri de aer, 1948.