Din ziua când, la nouăsprezece ani, se măritase şi se mutase în această vilă, ea nu cunoscuse fericirea. O, zei! Ce-i lipsea acestei fiinţe? Ce-i trebuia acestei femei, în ai cărei ochi ardea totdeauna o mică flacără de neînţeles? Ce-i trebuia acestei vrăjitoare, cu uitătura puţin crucişă, care în acea zi de primăvară ieşise ţinând în mână un buchet de mimoze? Nu ştiu, nu am aflat. Desigur, spunea adevărul, avea nevoie de el, de maestru, nu de vila aceea în stil gotic, nici de grădina ei, şi nici de bani. Spunea adevărul, pe el îl iubea.
(Maestrul și Margareta)
Există timp pentru munca si timp pentru dragoste. Nu mai există timp pentru nimic altceva.
© CCC
Un barbat izbucneste in reprosuri impotriva unei femei care nu-l mai iubeste, dar se consoleaza; o femeie face mai putina zarva cand e parasita si ramane multa vreme nemangaiata.
(Caracterele - Despre femei)
“Elle était toujours dans la lune.” Cat farmec trebuie sa fi avut…
E trist ca femeile nu sunt ambasadori, caci putine secrete le-ar ramane ascunse.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.