O origine pagana

Intre anii 2000 şi 1200 i.e.n., se vorbea deja despre un pom în ziua de 24 decembrie, aceasta zi fiind considerata de catre celti ziua renaşterii Soarelui si asociata cu molidul, simbol al nasterii. Celtii adoptasera un calendar bazat pe ciclurile lunare. Fiecarei luni lunare ii era asociata un pom, molidul corespunzand celei din 24 decembrie. In ritualul păgân al solstitiului de iarna, un pom, simbol al vietii, era decorat cu fructe, flori şi spice de grâu.

In anul 354, Biserica a instituit sărbătoarea naşterii lui Hristos pe 25 decembrie, pentru a inlocui sărbătoarea păgână. Iniţial, sărbătoarea de Crăciun se rezuma la slujba de Craciun.

Se spune că un călugăr evanghelist german de la sfarsitul secolului al VII-lea, Sfântul Bonifaciu (n. 680), vrand să-i convingă pe fraţii druizi, din apropiere de Geismar, de faptul ca stejarul nu este un pom sacru, a doborat unul. “Cazand, stejarul a zdrobit tot ce se afla în calea sa cu excepţia unui brad tânăr.”

Pornind de aici, legenda si-a urmat cursul. Se spune că Sfântul Bonifaciu a considerat aceasta pura intamplare drept un miracol, declarand chiar in predica sa: “De acum inainte, vom numi acest pom, pomul Copilului Hristos.” De atunci, se planteaza in Germania brazi tineri pentru a sărbători naşterea lui Hristos.

In secolul al XI-lea, bradul de Craciun, impodobit cu mere rosii, simboliza pomul paradisului.

O traditie alsaciana

Pomul de Crăciun si-ar fi făcut prima apariţie în Alsacia, prima mențiune scrisă a unui “pom de Crăciun” datand din anul 1521 într-un registru municipal al orașului Selestat, din Alsacia.

In această regiune, locuitorii aveau voie să taie pomi încă verzi de Sf. Thomas (21 decembrie). Acestia erau decorati cu trandafiri, mere (cu referire la Adam şi Eva), dulciuri si prajiturele. Tot in secolul al XVI-lea, a început să se răspândească si obiceiul impodobirii varfului pomului cu o stea ce simboliza Steaua din Bethleem. In 1560, protestantii au dezvoltat traditia bradului de Craciun pentru a se deosebi de catolici.

In 1738, Maria Leszczynska, soţia lui Ludovic al XV-lea, regele Franţei, a instalat un pom de Craciun la castelul Versailles. Mai târziu, vor aparea din ce in ce mai multi pomi de Crăciun, în special în Alsacia-Lorena unde exista deja traditia bradului de Crăciun.

In secolul al XVIII-lea, obiceiul impodobirii pomului de Craciun era bine inradacinat în Germania, Franţa şi Austria. In 1837, ducesa de Orleans, Elena de Mecklenburg, de origine germană, casatorita cu fiul cel mare al regelui Ludovic-Filip al Franței, a decorat un brad la Palatul Tuileries. In 1841, Printul Albert, originar din Germania, sotul reginei Victoria, a introdus această tradiţie în Marea Britanie prin instalarea unui brad de Craciun la Castelul Windsor. De la curtea regala, moda bradului de Crăciun s-a răspândit rapid in randul burgheziei si al oamenilor de rând.

In secolele XVII şi XVIII, au aparut primii brazi iluminati. Se foloseau coji de nuci umplute cu ulei, la suprafaţa carora pluteau mici fitile sau lumanarele subtiri legate în jurul ramurilor. Abia in 1880 au aparut primele instalatii electrice in Statele Unite ale Americii.

Până în 1950, au fost produse decoratiuni de Craciun mai ales în Germania şi Europa de Est. Personajele erau, de obicei, realizate din bumbac, iar parul ingerilor, din fibre metalice.

In ceea ce priveste globul de Crăciun, daca acesta era, iniţial, un măr, in 1847, un sticlar german, din orasul Lauscha, s-a gandit sa le faca o placere copiilor săi si sa imite alunele sau nucile aurii, care se agatau de obicei in pomul de Crăciun, creand astfel o traditie care s-a răspândit apoi în întreaga lume.

Nucile sau alunele aurii au precedat și ele apariția globurilor 

Unsprezece ani mai tarziu, in 1858, un artizan al sticlei, din comuna franceza Meisenthal (departamentul Moselle), a avut ideea de a crea globul de Craciun, aşa cum îl ştim astăzi, după o seceta severa care afectase recoltele de mere in nordul muntilor Vosgi si in Moselle.

© CCC

Articol pe aceeasi tema: Originea Pomului de Craciun