…pe măsură ce ochii mei se obișnuiau cu lumina, detaliile dinăuntrul camerei au apărut încet din ceață, animale ciudate, statui și aur – peste tot strălucirea aurului. Pentru moment – o veșnicie trebuie să fi părut celorlalți care stăteau pe lângă mine – am rămas mut de uimire și când lordul Carnarvon, nemaiputând suporta suspansul, a întrebat îngrijorat: „Poți vedea ceva?”, tot ce am putut face a fost să rostesc cuvintele: „Da, lucruri minunate”.
(Mormântul lui Tutankamon)
© CCC