Pittacos
Pittacos din Mytilene (în greaca veche Pittakós), cca. 650 î.e.n. – cca. 570 î.e.n, născut în Mytilene, orașul-capitală al insulei Lesbos din Grecia, om de stat, general și înțelept grec, fără îndoială de origine nobilă tracică. Este considerat unul dintre Cei Șapte înțelepți ai Greciei antice. A trăit cca. 80 de ani.
Pittacos era originar din Mytilene și fiul lui Hyrradius. A devenit general mitilenian și împreună cu armata sa, a fost învingător în bătălia împotriva atenienilor și a comandantului lor Phrynon. Ca urmare a acestei victorii, mitilenienii l-au ținut pe Pittacus în cea mai mare cinste și i-au oferit puterea supremă. După zece ani de domnie, a demisionat din funcție și orașul și constituția au fost aduse în ordine.
A fost ales ca aesymnetes (dictator numit în vremuri de lupte interne) al orașului Mytilene (cca. 590 î.e.n.) pentru a restabili ordinea acolo și a înlătura dușmanii orașului condus de Antimenide și de poetul Alceu (Alcaeus) și a servit în acel post timp de 10 ani. Pentru a-și elibera patria, a colaborat cu frații poetului Alceu la răsturnarea tiranului Melanchros (612/611?) și s-a remarcat în calitate de comandant în războiul împotriva Atenei pentru Sigium, ucigându-l pe comandantul atenian, Phrynon, cu o singura mână.
Polyaenus în Stratagemele sale scrie că Pittacos ascunsese în secret o plasă sub scutul său. L-a prins pe Phrynon cu plasa, l-a târât în jos și l-a ucis. Potrivit lui Polyaenus, această stratagemă a lui Pittacos a dat naștere utilizării plaselor în dueluri între gladiatori.
A fost un exemplu de prudență și o figură politică care s-a remarcat prin reținerea, discreția și onestitatea sa politică, ca și contemporanul său Solon. Pittacos l-a eliberat chiar pe ucigașul fiului său, argumentând că „iertarea este mai bună decât pocăința”.
Abilitățile sale politice semnificative sunt dovedite de numeroasele legislații cărora le-a fost autor. Se disting printre altele legea care impunea o pedeapsă dublă pentru orice infracțiune comisă în stare de ebrietate. Insula Lesbos abunda în viță de vie, iar Pittacos a legiferat împotriva delictului beției: „O lege proprie este aceea care pedepsește pe bețivi, dacă comit o infracțiune, cu o amendă mai mare decât pentru oamenii treji.”
De remarcat faptul că i-a adus înapoi din exil pe Sappho și pe frații săi, precum și pe Alceu. După ce a guvernat din 595 până în 585, a abdicat de bunăvoie, explicând: „Am fost îngrozit să-l văd pe Periander din Corint devenind tiranul concetățenilor săi după ce le-a fost tată. Este prea greu să fii mereu virtuos.”.
În timpul războiului dintre Atena și orașul său, Mytilene, pentru controlul unui teritoriu, a comandat armata mitilenienilor și s-a remarcat prin uciderea, printr-o stratagemă, a generalului atenian Phrynon. Când atenienii erau pe cale să atace Sigeion, Pittacus l-a provocat pe generalul lor la o singură luptă, înțelegând că rezultatul ar trebui să hotărască soarta războiului și, prin urmare, să fie evitată multă vărsare de sânge. Provocarea a fost acceptată și și-a ucis inamicul cu o sabie mare. Atunci a fost ales conducător al orașului său și a guvernat zece ani, timp în care a făcut legi în versuri, una dintre acestea fiind în acest sens: „O infracțiune comisă de o persoană în stare de ebrietate ar trebui să primească dublă pedeapsa pe care ar merita-o dacă infractorul ar fi treaz”. Marele lui motto era acesta: „Orice ai face, fă-o bine.”
Unii autori menționează că a avut un fiu numit Tyrrhaeus. Legenda spune că fiul său a fost ucis și când ucigașul a fost adus în fața lui Pittacos, el l-a alungat și i-a spus: „Iertarea este mai bună decât pocăința”. Despre această chestiune, Heraclit spune că l-a pus pe ucigaș în putere și apoi l-a eliberat, spunând: „Iertarea este mai bună decât pedeapsa”.
Pittacos a spus că „[Este] un lucru greu să fii un om bun”. În dialogul lui Platon, Protagoras, Socrate discută pe larg această zicală cu Protagoras, iar Prodicus din Ceos numește „barbar” dialectul eolic pe care îl vorbea Pittacos: „El nu știa să distingă corect cuvintele, fiind din Lesbos și fiind crescut cu un dialect barbar.”
A prosperat în jurul celei de-a patruzeci și doua olimpiade. După ce a trăit mai mult de șaptezeci de ani, a murit în al treilea an al celei de-a cincizeci și doua olimpiade (568 î.e.n.).
În privința reformei juridice, Pittacos a instituit o lege care prevedea că infracțiunile săvârșite la beție trebuie pedepsite de două ori, care era îndreptată predominant împotriva aristocraților, care se făceau cel mai adesea vinovați de beții și violențe. Ca atare, a fost foarte apreciat de oamenii de rând.
Această anecdotă este legată de două maxime atribuite lui de către Diogene Laerțiu care îl plasează pe locul patru în lista celor 7 înțelepți:
„Când a fost întrebat în ce constă perfecțiunea, el a răspuns: „A face bine ceea ce faci în prezent.”
Scrieri
Suda (lexicon sau enciclopedie din secolul al X-lea, scrisă în limba greacă bizantină, referitoare la lumea antică din jurul Mării Mediterane) susține că Pittacos a scris o lucrare în proză despre legi și, de asemenea, un poem elegiac de 600 de rânduri. Nicio urmă a acestor lucrări nu a supraviețuit.
Diogene Laerțiu citează o serie de afirmații care i-au fost atribuite (în mare parte maxime morale sau politice) și cinci rânduri de versuri lirice, precum și o scrisoare contrafăcută către Cresus.