Capriciile femeii pe care o iubesc sunt egalate doar de infernala statornicie a femeii care ma iubeste.
Copilaria e o traire de vis edenic, de dulce confuzie intre real si imaginar… joc si capricii, tristete si bucurie, naivitate si precocitati stingheritoare, pitorescul limbajului, absenta de protocol ipocrit, instincte sadite vartos, dar in germen, si mai ales nevoia de imaginatie integrala si nebanuite resurse de omenie… treapta de nelipsit in ordinea candorii universale… Copilaria exprima candoarea omului in starea incipienta, cand egoismul produs de societate inca n-a rasarit.
Cat tine dragostea, se mentine prin ea insasi si uneori prin lucrurile care par menite s-o stinga, prin capricii, prin departare, prin gelozie. Prietenia, dimpotriva, are nevoie de ajutor. Ea piere din lipsa de atentie, de incredere si de bunavointa.
(Caracterele – Despre inima)