Cartea este pilda vieţii noastre, care ne aduce mereu aminte că la început a fost cuvîntul. Dintre toate minunile lumii, cartea ne va face cu adevărat fericiţi…
Natura apartine in intregime celui capabil sa-i cuprinda vastitatea. Sufletul omenesc este o carte deschisa pana la ultima pagina pentru cine stie sa citeasca in ea.
Care-i adevarul si cum e intocmita viata, astea-s lucruri despre care fiecare trebuie sa-si faca singur o parere si pe care nu le poti invata dintr-o carte.
Nici o carte nu este atat de rea, incat sa nu foloseasca la nimic.
Nullus est liber tam malus ut non aliqua parte prosit.
(Plinius Junior, Epistulae)
Istoria este cea dintai carte a unei natiuni…caci intr-insa… isi vede trecutul, prezentul si viitorul.
Ad aperturam libri sau Aperto libro – lat, „La deschiderea cărţii, cu cartea deschisă la întâmplare, pe nepregătite, la prima vedere”
A traduce sau a interpreta un text “aperto libro” sau “ad aperturam libri”, adica pe loc, pe nepregatite, la prima vedere.
În vechime, cărţile, fiind transcrise de mână, aveau multe greşeli şi omisiuni. A traduce sau a comenta un asemenea text, la primul contact, era deci o treabă destul de dificilă. Se impunea o cercetare prealabilă, o confruntare cu originalul. De aceea, expresia „aperto libro”, adică deschizând cartea, a devenit sinonimă cu „pe nepregătite”, ”la prima vedere”.
În Evul Mediu, o persoană, care putea citi “aperto libro” o lucrare a unui autor antic, putea nu numai sa o descifreze (decripteze), dar sa ii si inteleaga sensul istoric, filosofic si sensul ascuns. Un cititor “aperto libro” era deci un cititor de mare cultura. Racine citea carti in limba greacă, “aperto libro”.