Era la doar cateva secunde dupa ultima iesire din scena si era inca acolo… Tremura ca o frunza, buzele ii tremurau. M-a apucat de brat… si mi-a spus in soapta: “Am fost buna? Sunt nebuna sa joc asta?”
(despre Vivien Leigh si personajul Blanche din filmul Un tramvai numit dorinta)
© CCC
In voalurile lungi si negre, pe care le crea pentru ea Christian Dior, era stralucitoare, irezistibila, ca cel mai diabolic dintre ingeri.
(despre interpretarea lui Vivien Leigh a rolului Paola din Duelul ingerilor, 1955)
© CCC
Avea o multime de esarfe pe care le purta mereu. Rareori o palarie… Era fidela parfumului ei, Joy [al lui Jean Patou], dar atunci cand oferea parfum, acesta era intotdeauna Dior.
© CCC
Toată lumea ii trimitea flori si acestea soseau pe tot parcursul zilei. Avea o admiratoare in Spania care ii trimitea un buchet de trandafiri rosii in fiecare luna.
© CCC
La Hollywood, in 1964, aveau loc cine festive pe care Vivien Leigh le dadea in aceasta casa mare pe care o inchiriase din Londra. Le dorea fastuoase si asa erau. Ea nu mai era sotia lui Laurence Olivier, dar dorea sa ramana Lady Olivier… Era la fel de frumoasă ca pe timpul lui Scarlett’O Hara, avea amintiri fabuloase despre acest cartier si se crampona de ele. Spre sfarsitul seratei, cand sonorizarea canta tema din Pe aripile vântului, devenea trista, dar o facea intentionat. De la o ora la alta, era plina de verva sau deprimata. Era foarte bolnava. Corabia nebunilor a fost ultimul sau film si este minunata in el.
© CCC
Avea comportamentul la care te astepti de la o alteta imperiala, absolut fascinant si neasteptat.
© CCC
Ea nu va fi uitata pentru ca avea ceva magic. O frumusete exceptionala, un adevarat star, o vedeta de cinema desavarsita si, in teatru, o personalitate atat de bogata si atat de multipla incat putea trece de la rolul Sabinei din farsa comica Prin urechile acului (The skin of your teeth) la agonia patetica a lui Blanche Dubois din Un tramvai numit dorinta.
© CCC
Eu insumi stiu, ca asemenea multor fiinte prea frumoase, prea talentate, prea complete, ea a murit din cauza deziluziei. A murit din cauza oboselii pentru o dragoste pe care nu a putut-o recastiga, pentru copiii pe care nu i-a putut avea… A murit de tristete.
© CCC
A fost o mare… o mare femeie… Chipul acela! Si talentul acela! Dumnezeule! Am fost fericiti sa fim pe pamant odata cu ea. Si acum… acum, te simti deposedat…
© CCC
Zilele trec, saptamanile trec inainte,
Nici timpurile duse
Nu revin, nici iubirea fierbinte –
Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte.
(Podul Mirabeau)