Théophile Gautier

Théophile Gautier, supranumit “bunul Théo” (le bon Théo), 30 aug. 1811 – 23 oct. 1872, poet, romancier, dramaturg, critic literar și de artă și jurnalist a cărui influență a fost puternic simțită în perioada schimbării sensibilităților în literatura franceză – de la începutul perioadei romantice până la estetismul și naturalismul de la sfârșitul secolului al XIX-lea. A trăit 61 de ani.

Deși era un apărător înflăcărat al romantismului, opera lui Gautier este dificil de clasificat și rămâne un punct de referință pentru multe tradiții literare ulterioare, cum ar fi parnasianismul, simbolismul, decadentismul și modernismul. A fost apreciat de scriitori diferiți ca Balzac, Baudelaire, frații Goncourt, Flaubert, Pound, Eliot, James, Proust și Wilde.

A studiat la liceele Louis-le-Grand și Charlemagne. S-a împrietenit cu Gérard de Nerval care l-a introdus în cercurile literare. Optând pentru poezie, în locul picturii, Gautier a fondat „Petit Cénacle” / Micul Cenaclu în 1830 și a publicat prima sa colecție de poezii.

În 1833, o colecție de povești Tinerii France (Les Jeunes France) și prefața primului său roman Domnișoara de Maupin, 1835, denunță cu spirit și vehemență excesele idealiste ale romantismului.

A subliniat importanța principiului frumosului în opere precum Domnișoara de Maupin, 1835. Gautier a fost un susținător fervent al teoriilor pe atunci în vogă ale cultului frumuseții și al „artei pentru artă”. Toată opera sa a ilustrat acest manifest: Comedia morții, 1838, Emailuri și camee, 1852, Romanul mumiei, 1857, Căpitanul Fracasse, 1863.

A elaborat o tehnică poetică pentru a-și nota impresiile legate de operele de artă, ca în poemele perfecte din punct de vedere formal Emailuri și camee, 1852. Câteva dintre cele mai valoroase poezii ale sale, precum Spania, 1845, au fost inspirate din călătorii, același lucru fiind valabil și pentru proză. Un exemplu relevant este Călătorie în Spania, 1845.

Pe lângă această căutare estetică, Gautier a fost și jurnalist, critic literar și a călătorit mult, vizitând Spania, Algeria, Orientul și Rusia. Este autorul multor lucrări de critică literară.

Îi datorăm multe povestiri fantastice, precum și redescoperirea poeziei baroce din secolul al XVII-lea (Groteștii, 1844). Operele sale au fost sursă de inspirație ale unor poeți precum Charles Baudelaire, al cărui volum, Florile răului i-a fost dedicat lui Gautier, iar scrierile sale vaste și diverse au influențat sensibilitatea literară decenii întregi.

Opere principale:

Comedia morții, 1838; Emailuri și camee, 1852; Romanul mumiei, 1857); Căpitanul Fracasse, 1863; Tinerii France, 1833; Domnișoara de Maupin, 1835; Groteștii, 1844

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.