Thomas Jefferson

Thomas Jefferson, 2 apr. [13 apr. stil nou] 1743 – 4 iul. 1826, născut în Shadwell, Virginia, SUA, principalul redactor al Declarației de Independență a Statelor Unite, primul secretar de stat al națiunii (1789–1794), al doilea vicepreședinte (1797–1801) și al treilea președinte (1801–1809), om de stat responsabil pentru achiziția Louisianei. Un susținător timpuriu al separării totale a bisericii și a statului, a fost, de asemenea, fondatorul și arhitectul Universității din Virginia și cel mai elocvent susținător american al libertății individuale ca semnificație centrală a Revoluției Americane. A trăit 83 de ani.

După studii în științele umaniste, Thomas Jefferson a intrat în barou în 1767 și a început simultan o carieră politică. Aceasta va experimenta o creștere reală după publicarea, în 1774, a proiectului elaborat pentru a fi prezentat Convenției, pe care prietenii săi l-au tipărit sub forma unui pamflet: O privire sumară asupra drepturilor Americii Britanice.

În acest raport, Jefferson își expune viziunea asupra relațiilor dintre America și Anglia, ceea ce i-a câștigat onoarea de a scrie, în 1776, cea mai mare parte a Declarației de Independență a Statelor Unite, proclamată la 4 iulie.

4 iulie 1776: Declarația de Independență a Statelor Unite

Reuniți la Philadelphia pentru un nou Congres, reprezentanții coloniilor britanice din America de Nord și-au adoptat Declarația de Independență. Redactat în special de Thomas Jefferson, John Adams și Benjamin Franklin, textul a fost votat de toate delegațiile, cu excepția celei din New York care nu l-a aprobat decât câteva zile mai târziu. Această zi a marcat ruptura definitivă a celor treisprezece colonii cu Regatul Unit. Totuși, Războiul de Independență era departe de a fi încheiat: mulți nord-americani erau încă loiali coroanei engleze, iar britanicii nu erau pregătiți să-și abandoneze coloniile. Conflictul avea să se încheie doar cu semnarea Tratatelor de la Versailles și Paris la 3 septembrie 1783.

Ales guvernator al Virginiei între 1776 și 1781, a implementat măsuri umaniste pe care le-a consemnat în Note despre statul Virginia (1784-1785).

Numit ambasador în Franța între 1785 și 1789, a asistat la începuturile Revoluției Franceze, înainte de a se întoarce în Statele Unite.

În 1789, a fost ales secretar de stat, apoi, în 1797, vicepreședinte al lui John Adams.

În 1801, a câștigat alegerile prezidențiale și a rămas la putere pentru două mandate. În această perioadă, a cumpărat Louisiana din Franța în 1803 și a efectuat un embargo comercial împotriva Regatului Unit în 1807, care va fi dezastruos pentru economia americană.

30 aprilie 1803: Bonaparte cedează Louisiana

Statele Unite au cumpărat din Franța cu 80 de milioane de franci sau 15 milioane de dolari teritoriile Louisianei, care fuseseră preluate din Spania în 1800. Primul consul Napoleon Bonaparte a contat pe acești bani pentru a finanța războiul cu ‘Anglia. La rândul său, președintele american Thomas Jefferson se putea felicita pentru că și-a dublat dimensiunea țării sale (din care Louisiana va fi al 18-lea stat) și pentru că a deblocat granița cu Mississippi, deschizând calea expansiunii țării sale.

14 mai 1804: Plecarea expediției lui Lewis și Clark

Meriwether Lewis și William Clark, în fruntea unui corp expediționar de 40 de oameni, au părăsit Saint-Louis (Louisiana) și au pornit să descopere Vestul american. Președintele Thomas Jefferson a fost cel care, după ce a cumpărat Louisiana de la Napoleon I, a organizat o expediție pentru a explora teritoriile necunoscute de la vest de râul Mississippi. Această epopee de 2 ani a devenit unul dintre miturile fondatoare ale istoriei americane.