Tristan Tzara

Tristan Tzara, pseudonimul lui Samuel Rosenstock, 16 apr. 1896 – 25 dec. 1963, născut în Moinești, România, poet și eseist român evreu, stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste, o mișcare revoluționară nihilistă în artă, al cărei scop era demolarea tuturor valorilor civilizaţiei moderne, conducând la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. A trăit 67 de ani.

Pe numele adevărat Samuel Rosenstock, Tristan Tzara a crescut alături de sora sa într-o familie evreiască privilegiată care reușise în exploatarea petrolului.

A plecat să studieze la Zürich și, în 1916, a mers la Cabaret Voltaire, unde a recitat câteva dintre poeziile sale. Acolo s-a născut Dada, mișcarea revoluționară nihilistă în artă.

Tristan Tzara a publicat primele texte Dada, „Prima aventură cerească a domnului Antipyrine”, o piesă poetică, în 1916, și „Douăzeci și cinci de poezii” în 1918.

Chiar dacă a declarat că este împotriva oricărei mișcări literare, a semnat și manifestul mișcării, „Sept Manifestes Dada” (Șapte manifeste Dada, 1924) și a creat revista Dada.

Apărând individualismul și libertatea totală a artiștilor, respingând toate dogmele și valorile consacrate, anticonformismul i-a adus o invitație la Paris pentru a colabora la revista Littérature. Cu André Breton, Guillaume Apollinaire, Philippe Soupault și Louis Aragon, a lucrat pentru a dezintegra structura tradițională a limbajului.

În 1930, sătul de nihilism, s-a alăturat suprarealismului și a anunțat sfârșitul mișcării Dada în 1922.

Tristan Tzara s-a alăturat Partidului Comunist în 1936, încercând să-l împace cu suprarealismul, dar l-a părăsit în 1956, în urma represiunii comuniste a revoluţiei maghiare.

În 1931, a fost lansat „L’Homme approximatif” (Omul aproximativ), urmat de „Parler seul” (Vorbind singur, 1950) și „La Face intérieure” (Fața interioară, 1953), lucrări în care nihilo-distrugătorul se transformă într-un poet liric mai matur.

Tristan Tzara se odihnește în cimitirul Montparnasse din Paris.

Manifestul Dada 1918 este primul manifest al mişcării. A fost scris de Tristan Tzara şi publicat în acel an în numărul 3 al revistei Dada din Ziirich. Un text important pentru istoria dadaismului este şi La première aventure céleste de Monsieur Antipyrine pe care Tzara l-a scris în 1916. Manifestul din 1918 este, totuşi, mult mai tipic şi mai explicit în intenţii.

De egală importanţă este şi Manifestul despre amorul slab şi amorul amar, scris tot de Tzara, citit la Paris în ziua de 12 decembrie 1920 la Galerie Povolozky şi publicat apoi în numărul 4 al revistei La vie des lettres. În traducerea acestor două texte, în mod inevitabil, unele jocuri de cuvinte s-au pierdut.

Opere principale:

Prima aventură cerească a lui domnului Antipyrine, 1916 (cu ilustrații de Marcel Iancu); Douăzeci şi cinci de poezii, 1918; Calendarul cinematografic al caselor inimii abstracte, prima ediție 1920; Inima cu gaz, iunie 1921; Inima cu barbă, 1922; Din Păsările noastre: Poezii, 1923 (cu ilustrații de Hans Arp); Șapte manifeste Dada, 1924 (cu desene de Francis Picabia); Batista de nori, 1924 (cu desene în acvaforte de Juan Gris); Sonia Delaunay, 1925; Indicatorul căilor inimii, 1928 (cu desene în acvaforte de Louis Marcoussis); Arborele călătorilor, 1930 (cu 4 litografii de Joán Miró); Eseu despre situația poeziei, 1931; Omul aproximativ, 1931 (cu un frontispiciu de Paul Klee); Unde beau lupii, 1932; Antiteza, 1933 (cu un frontispiciu de Pablo Picasso); Insurecția de la Zürich de Sașa Pană precedată de Primele poeme ale lui Tristan Tzara, 1934 (cu un desen aquaforte de Yves Tanguy); Cereale și uruială, 1935 (cu gravură de Salvador Dali); Mâna trece, 1935 (cu autograf de autor și desen în acvaforte de Wassily Kandinsky); Coarne, 1936; Pe teren, 1937; Vigies. Cartea a VI-a din Obiceiul poeziei, 1937; Filele „Înțelepciunii”, 1937 (cu ilustrații de Sonia Delaunay); A doua aventură cerească a domnului Antipyrine, 1938 etc.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.