Verner von Heidenstam

Verner von Heidenstam, pe numele complet Carl Gustaf Verner von Heidenstam, 6 iul. 1859 – 20 mai 1940, născut în Olshammar, (acum Olshammarsgården), comitatul Örebro, Suedia, poet și romancier care a condus reacția literară la mișcarea Naturalistă din Suedia, recomandând întoarcerea la literatura fanteziei, a frumuseții și a specificului național. A fost membru al Academiei Suedeze din 1912 până în 1940 și laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1916. A trăit 81 de ani.

Verner von Heidenstam s-a născut într-o familie nobilă și era fiul lui Gustaf von Heidenstam, inginer, și al Magdalenei Charlotta von Heidenstam (născută Rütterskiöld). A fost educat la Beskowskaskolan din Stockholm.

A studiat pictura la Academia din Stockholm, dar a plecat curând din cauza stării de sănătate precare. Apoi a călătorit intens în Europa, Africa și Orient.

Heidenstam și-a început cariera de scriitor în 1888 cu publicarea unei colecții de poezii, Ani de rătăcire și pelerinaj (Vallfart och vandringsår). Această lucrare, care pune accent pe romantism, individualism și senzualism, marchează o ruptură cu tradiția literară realistă și naturalistă a vremii. Lucrarea constituie o referință pentru mulți scriitori suedezi în timpul anilor 1890 și la începutul secolului al XX-lea. Heidenstam a devenit astfel liderul mișcării fin-de-siècle din Suedia.

La publicarea primei sale colecții de poezii, Vallfart och vandringsår (Ani de rătăcire și pelerinaj), 1888, a fost întâmpinat imediat ca un poet promițător. Este o colecție de poezii inspirată din experiențele sale din Orient și marchează o abandonare a naturalismului care domina atunci literatura suedeză.

Dragostea sa pentru frumos este prezentă și în lungul poem narativ Hans Alienus, 1892. Dikter (Poeme), 1895 și Karolinerna (Oamenii lui Carol), 2 vol., 1897–1898, ilustrează o serie de portrete istorice ale regelui Carol al XII-lea al Suediei și ale cavalerilor săi, dovedind un puternic patriotism. Cele două volume din Folkunga Trädet (Copacul folkungilor sau Saga folkungilor), 1905–1907, sunt epopeea clanului Folkung, căpetenii suedeze din Evul Mediu, membri ai Casei de Bjelbo (sau Casa de Folkung), din care vor descinde câțiva episcopi și regi ai Suediei.

În 1910, în ziarele suedeze s-a purtat o controversă între o serie de literați suedezi pe tema „degradării” proletare a literaturii, protagoniștii celor două tabere opuse fiind August Strindberg și Heidenstam. Au participat și profesorii Lidforss și Böök. Principala contribuție a lui Heidenstam a fost pamfletul, îndreptat în special împotriva lui Strindberg, „Proletärfilosofiens upplösning och fall” (Declinul și prăbușirea filozofiei proletare).

Colecția poetică Nya Dikter (Noi poeme)a lui Heidenstam, publicată în 1915, tratează teme filozofice, în special privind ridicarea omului spre o umanitate superioară, prin abandonarea singurătății.

Poeziile şi lucrările sale în proză sunt străbătute de o mare bucurie de viață, iar uneori, de dragostea pentru istoria și peisajele suedeze. Opera sa este traversată de teme naționaliste și istorice.

Opere principale:

Poezie: Ani de rătăcire și pelerinaj (Vallfart och vandringsår), 1888; Endymion, 1889; Hans Alienus, 1892; Poeme (Dikter),  1895; Noi poeme (Nya dikter), 1915;

Romane istorice: Oamenii lui Carol (Karolinerna), 1897-1898; Copacul Folkungilor (Folkungaträdet), 1905-1907.