Luigi Pirandello
Luigi Pirandello, 28 iun.1867 – 10 dec. 1936, dramaturg, romancier, poet si eseist italian, Premiul Nobel pentru Literatura, 1934. A trait 69 de ani.
După o copilărie fericită, Luigi Pirandello s-a înscris la universitățile din Palermo și Roma și și-a obținut doctoratul în 1891 la Bonn. La întoarcerea în Italia, s-a stabilit la Roma, s-a căsătorit și a devenit profesor de limba și literatura italiană – funcție pe care a deținut-o până în 1922.
Premiul Nobel i-a fost acordat în 1934 pentru că a revoluționat tehnicile dramaturgiei moderne. Inovația lui Pirandello constă în faptul că preferă să-și dea frâu liber imaginației decât să urmeze reguli învechite impuse de realism.
Piesa „teatru în teatru”, în care iluzia teatrală constituie însuși subiectul piesei, caracterizează cea mai cunoscută dintre operele sale. Astfel, în „Șase personaje în căutarea unui autor”, piesă care l-a făcut celebru, Pirandello arată prin relațiile complexe dintre autor, actor și personaj în ce măsură arta, iluzia și realitatea se împletesc.
Pe lângă circa patruzeci de piese de teatru, Pirandello a mai publicat poezie, nuvele (240!), eseuri critice asupra operei scriitorului, precum și mai multe romane.
De-a lungul operei sale, Pirandello pune în discuție enigma personalității și ambiguitatea realității și adevărului. Aceste teme își găsesc originea în experiențele personale ale autorului, în special în legătură cu boala mintală a soției sale, internată în 1919.
Opere principale:
– piesele de teatru: Liola, 1917; Gândește-te, Giacomino, 1917; Dar nu-i ceva serios, 1919; Henric al IV-lea, 1922; Șase personaje în căutarea unui autor, 1921;
– poezie lirică: Elegii renane, 1895;
– romane și nuvele: Exclusa, 1901; Răposatul Matei Pascal, 1904; Bătrâni și tineri; Nuvele pentru un an, 1922 – 1927.
Citate asemanatoare
-
Dacă am putea prevedea tot răul ce se poate naşte din binele pe care ne închipuim că îl facem! (Șase personaje în căutarea unui autor)Nu e suficient sa vrem un lucru sau altul: esentialul este sa putem deveni ceea ce dorim sa fim. Daca ne lipseste capacitatea necesara, orice efort in acest sens poate aparea de-a dreptul ridicol.Fapta singură este ca un sac gol, nu stă în picioare. Pentru ca să stea în picioare, trebuie să faci să se umple cu raţiunea şi sentimentele care au determinat-o. (Șase personaje în căutarea unui autor)Viaţa e plină de infinite absurdităţi, care, fără jenă, nici măcar nu au nevoie să pară verosimile; pentru că sunt adevărate. (Șase personaje în căutarea unui autor)Cînd un personaj s-a născut, îşi dobîndeşte totodată o asemenea independenţă, chiar şi faţă de propriul său autor, încît poate fi imaginat de alţii în multe şi diverse posturi la care autorul nici nu s-a gîndit; poate să dobîndească uneori chiar şi o semnificaţie pe care autorul nici n-a visat să i-o dea! (Șase personaje în căutarea unui autor)Vei învăța, pe cheltuiala ta, că de-a lungul vieții vei întâlni mai multe măști decât chipuri.Credem că ne înţelegem; nu ne vom înţelege niciodată! (Șase personaje în căutarea unui autor)Ceea ce doresc este să fug de mine însumi. © CCCCel ce vrea sa fie original cu tot dinadinsul, va fi extravagant, dar nu original.Dar dacă de aici vine tot răul! De la cuvinte! Cu toţii avem în noi o lume de cîte şi mai cîte; fiecare cu lumea sa de cîte şi mai cîte! Dar cum putem să ne înţelegem, dacă în vorbele spuse eu pun sensul şi valoarea lucrurilor aşa cum sînt ele pentru mine, iar cel care mă ascultă le dă inevitabil sensul şi valoarea pe care o au la el, în lumea lui lăuntrică. Credem că ne înţelegem; nu ne vom înţelege niciodată! (Șase personaje în căutarea unui autor)Ne temem sa cercetam propria noastra fiinta launtrica, pentru ca o asemenea cercetare ne-ar putea arata ca suntem altfel decat ne place sa ne credem, sau sa fim crezuti… De cele mai multe ori ne inselam pe noi insine, asa cum ii inselam si pe ceilalti.Autorul care ne-a creat, vii, nu a mai vrut apoi, sau nu a mai putut să ne aducă în lumea artei. Şi s-a comis, aşa, un adevărat delict pentru că cine are norocul să se nască personaj viu, poate să rîdă şi de moarte! Nu mai moare! Va muri omul, scriitorul, instrumentul creaţiei; creatura lui nu mai moare! Şi pentru a trăi etern, nu are nici măcar nevoie de daruri extraordinare, ori de vreo minune. Cine a fost Sancho Panza? Cine a fost Don Abbondio? Şi totuşi trăiesc veşnic, pentru că germenii vieţii lor au avut norocul să afle un teren fecund, o fantezie care a ştiut să-i crească, să-i alimenteze, să-i facă să trăiască etern. (Șase personaje în căutarea unui autor)Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.