Citate de Luigi Pirandello

E un blestem sa nu ai dreptul de a te fi inselat.

Ne temem sa cercetam propria noastra fiinta launtrica, pentru ca o asemenea cercetare ne-ar putea arata ca suntem altfel decat ne place sa ne credem, sau sa fim crezuti… De cele mai multe ori ne inselam pe noi insine, asa cum ii inselam si pe ceilalti.

O, amor propriu! Tu parghie cu ajutorul careia Arhimede voia sa ridice globul pamantesc!

Canalului ii place sa creada ca fluviile nu au alta menire decat sa-i aduca apa.

Nimeni nu este atat de desavarsit, incat sa nu aiba nevoie, uneori, de altul; cine nu vrea sa asculte pe nimeni e un prost fara vindecare.

Dacă vanitatea este motorul umanității, lingușirea este lubrifiantul ei. (Leneșele gânduri ale unui trândav) © CCC

Omul crede cu o uimitoare usurinta tot ce-i maguleste amorul propriu.

Exista oameni care vor cu orice pret sa aiba trecere, si, oriunde s-ar afla, sa se tina seama de ei. Acolo unde nu pot face pe profetii, fac pe mucalitii.

Emotiile mortale sunt intense, solide, egale. Cei cu adevarat in stare sa sufere sufleteste au si orgoliul de a refula totul, au si durerea inferioritatii lor de o clipa, si poate ca tocmai aceasta comprimare mistuie si doare mai mult; deci e de presupus ca tocmai cei mandri, care isi ascund simtirea, sunt cei care, si mai ales prin asta, sufera cu adevarat.

Nu putem rabda vanitatea altora, fiindca o depaseste pe a noastra.

Cu siguranta ca a te crede in stare de o mare afectiune este o dovada de mare orgoliu.

Dar dacă de aici vine tot răul! De la cuvinte! Cu toţii avem în noi o lume de cîte şi mai cîte; fiecare cu lumea sa de cîte şi mai cîte! Dar cum putem să ne înţelegem, dacă în vorbele spuse eu pun sensul şi valoarea lucrurilor aşa cum sînt ele pentru mine, iar cel care mă ascultă le dă inevitabil sensul şi valoarea pe care o au la el, în lumea lui lăuntrică. Credem că ne înţelegem; nu ne vom înţelege niciodată! (Șase personaje în căutarea unui autor)

Exista oameni care cred ca cunosc bine pasarea, pentru ca au vazut oul din care a iesit.

Intalnesti, adesea, oameni care au cu mult mai multa in­dependenta in parerile lor decat ar trebui si ar fi iertat sa aiba pe langa inteligenta de care dispun; insuportabili!...

Numai eroii de roman au obiceiul sa ascunda ceea ce este in avantajul lor; in lumea reala ne grabim sa spunem tot ce ne face cinste, ba chiar si cate ceva pe deasupra.

Desconsiderarea de sine are o falsa aparenta de moralitate si religie. Si, desi desconsiderarea de sine se opune vanitatii, acela care se va desconsidera pe sine este foarte aproape de vanitate.

Noi nu ne multumim cu trairea ce avem in noi si in propria noastra fiinta; vrem sa traim in gandul celorlalti, cu o traire imaginara; si facem in acest scop eforturi, ca sa parem altfel decat suntem…Suntem atat de orgoliosi, incat am vrea sa fim cunoscuti de tot pamantul si chiar de oamenii care vor veni dupa noi, si suntem atat de vanitosi, incat stima a cinci sau sase persoane care ne inconjoara ne amuza si ne multumeste.

De folos adesea este sa te uiti si inapoi.

Cel mai bun mijloc pentru a fi inselat este sa te crezi mai destept decat altii.

Cei dintai sa ma numeasca printre cei din urma pot, daca cei din urma, printre cei din frunte ma socot.