Ai intrat, întâmplător, într-o viață de care nu eram mândru și din acea zi ceva a început să se schimbe. Am respirat mai bine, am urât mai puține lucruri, am admirat liber ceea ce merita să fie admirat. Înainte de tine, în afara de tine, nu am aderat la nimic. Această forță, de care râdeai uneori, nu a fost niciodată altceva decât o forță solitară, o forță a refuzului. Cu tine am acceptat mai multe lucruri. Am învățat să trăiesc. Acesta este, fără îndoială, motivul pentru care dragostea mea a fost întotdeauna amestecată cu o imensă recunoștință.
(Din corespondența lui Albert Camus către iubita sa, Maria Casarès)
Timp de cincisprezece ani, Albert Camus și Maria Casarès au făcut schimb de scrisori în care transpare toată intensitatea dragostei lor. Între sfâșierea despărțirilor și impulsurile creative, această corespondență evidențiază intimitatea a doi monștri sacri la apogeul artei lor.
© CCC
Omul absurd spune da, si efortul sau nu va inceta niciodata.
Libertatea este dreptul de a nu minti.
Aquas infundere mari.
A varsa apa in mare.
Nudum stramen et vacuum triturare.
A treiera paie fara spice.
Omul este singurul animal care refuza sa fie ceea ce este.
Ideea stoica de a-ti satisface o nevoie prin suprimarea dorintei echivaleaza cu a-ti taia picioarele cand ai nevoie de pantofi.
Nimic nu este mai firesc decat absurdul.
Nu se intampla vreo absurditate, pe care mintea sau intamplarea sa n-o poata indrepta, nici ceva logic, pe care nepriceperea si intamplarea sa nu-l faca sa dea gres.
Ne incredintam rareori tainele celor mai buni decat noi. Mai degraba le spunem ceea ce avem pe suflet celor ce ne seamana si ne impartasesc slabiciunile.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.