Un boier, călare pe-o frumoasă iapă,
Trebuind să treacă într-un loc o apă
Peste-o punte-ngustă – și fiind grăbit,
Și-a chemat argatul și i-a poruncit:
– Ia-mi în spate iapa
Și mi-o trece apa!
– Nu pot, zise omul lăsând nasu-n jos.
– Hm! făcu boierul foarte mânios:
Leneșul la toate
Zice că nu poate...
(Boierul și argatul)
Currus bovem trahit.
Carul trage boii.
Cuvintele sunt umbra de aur in constiinta a materiei.
Poetul, ca si soldatul, nu are viata personala.
Aripa o ai sau nu o ai.
Acum in meta foeni quaerere.
A cauta acul in carul cu fan.
Eu nu sunt altceva decat o pata de sange care vorbeste.
Omul absurd spune da, si efortul sau nu va inceta niciodata.
Totul e simplu, atat de simplu, incat devine de neinteles.
Absurdul e unul din parametrii conditiei omenesti.
Lucrurile absurde sunt singurele agreabile, singurele frumoase, singurele care dau har vietii si ne impiedica sa murim de plictiseala.