Citate despre Actor

Ea nu va fi uitata pentru ca avea ceva magic. O frumusete exceptionala, un adevarat star, o vedeta de cinema desavarsita si, in teatru, o personalitate atat de bogata si atat de multipla incat putea trece de la rolul Sabinei din farsa comica Prin urechile acului (The skin of your teeth) la agonia patetica a lui Blanche Dubois din Un tramvai numit dorinta. © CCC

Actorul este un mincinos sincer.

Pentru ca ne expunem, trebuie sa fim denigrati. © CCC

Fiecare acțiune a actorului pe scenă ar trebui să fie vizibilă concomitent cu gândurile sale. © CCC

Am putut să fac asta, am avut puterea să mă identific cu atâtea alte multe caractere fie bune, fie rele. Am reuşit acest proces de detaşare a fiinţei mele de viaţa mea şi de a păşi cu curaj şi adevăr în alte vieţi şi de a le trăi convingător zeci de ani pe scenă în teatrul meu Naţional.

In afara de fizicul sau, care era absolut magic, avea o tinuta foarte frumoasa… Mai avea si altceva: o atractie de o natura mai tulburatoare decat am cunoscut vreodată. Era, probabil, aerul ei de demnitate care captiva legiunea inflacarata de admiratori. © CCC

Actorul este prea predispus să-și exagereze puterile; vrea să joace Hamlet atunci când înfățișarea lui este mai potrivită regelui Lear. © CCC

A intelege intreaga semnificaţie a vieţii este datoria unui actor; a o interpreta este provocarea sa. © CCC

Vivien Leigh este atat de frumoasa, incat chiar nu are nevoie de talent si are atata talent, incat chiar nu are nevoie sa fie frumoasa. Cu siguranta ca niciodata nu am vazut o actrita atat de perfecta in rolul ei. (Un critic de film de la cotidianul The New York Times despre interpretarea lui Vivien Leigh a rolului Scarlett O'Hara din Pe aripile vantului) © CCC

A fi actrita inseamna sublimarea feminitatii. © CCC

Dificultatea pentru o actrita este să rămană disponibila pentru a intra in universul regizorului.

Când un actor vine la mine și vrea să discute despre personajul lui, îi spun: „Este în scenariu”. Dacă el spune: „Dar care este motivația mea?”, îi spun: „Salariul tău”. © CCC

Avea comportamentul la care te astepti de la o alteta imperiala, absolut fascinant si neasteptat. © CCC

De indata ce intru in teatru, ma simt in siguranta. Iubesc publicul, iubesc oamenii, si joc pentru a le face placere. © CCC

Viaţa de actor este o viaţă foarte complexă, treci prin foarte multe stări şi trăiri la fiecare spectacol. Este acea viaţă de damnat care nu ştie decât să ardă pentru scenă. Menirea teatrului este una civilizatoare, formatoare. Teatrul pune întotdeauna probleme de rezolvat, cum ar fi laşitatea, minciuna, trădarea, lipsa de nobleţe, mila, înţelegerea, dărnicia. Teatrul e un curăţător de nemernicii ca şi filosofia, ca şi religia. Prin adevărul pe care l-am trait prin rol nu trişez, am trăit intens viaţa unui personaj pe care îl dăruiesc publicului, transmit trăire adevărată. Am intrat în pielea personajelor mele întotdeauna.

Un actor este cineva care nu te asculta dacă nu vorbesti despre el. © CCC

Pe vremea mea, actorii visau sa devina vedete. Astazi, vedetele viseaza sa devina actori. © CCC

Meseria de actor reprezinta viata noastra. Si eu, si sotul meu am avut parte de o meserie grea, in sensul rolurilor imense pe care le-am jucat cu o mare raspundere de fiecare data. Fiecare spectacol l-am considerat ca o premiera, atat de mult ne preocupa. Daca aveam spectacol intr-o seara, nu ne duceam linistiti la ora spectacolului, cu vreo doua zile inainte incepeam sa ne pregatim. Nu mai vorbesc de repetitiile grele, noptile nedormite cu gandul la rol, la ce trebuie facut. In vremurile trecute se respecta mai mult aceasta meserie. Teatrul National era intr-adevar prima scena a tarii, cu spectacole splendide, de mare succes, cu mari valori, cu salile pline, ceea ce nu mai exista astăzi.

Sensibilitatea extrema da nastere actorilor mediocri; sensibilitatea mediocra da nastere multitudinii de actori slabi; iar lipsa absoluta a sensibilitatii formeaza actorii sublimi. (Paradoxul actorului de comedie) © CCC

La Hollywood, in 1964, aveau loc cine festive pe care Vivien Leigh le dadea in aceasta casa mare pe care o inchiriase din Londra. Le dorea fastuoase si asa erau. Ea nu mai era sotia lui Laurence Olivier, dar dorea sa ramana Lady Olivier... Era la fel de frumoasă ca pe timpul lui Scarlett'O Hara, avea amintiri fabuloase despre acest cartier si se crampona de ele. Spre sfarsitul seratei, cand sonorizarea canta tema din Pe aripile vântului, devenea trista, dar o facea intentionat. De la o ora la alta, era plina de verva sau deprimata. Era foarte bolnava. Corabia nebunilor a fost ultimul sau film si este minunata in el. © CCC