La Hollywood, in 1964, aveau loc cine festive pe care Vivien Leigh le dadea in aceasta casa mare pe care o inchiriase din Londra. Le dorea fastuoase si asa erau. Ea nu mai era sotia lui Laurence Olivier, dar dorea sa ramana Lady Olivier... Era la fel de frumoasă ca pe timpul lui Scarlett'O Hara, avea amintiri fabuloase despre acest cartier si se crampona de ele. Spre sfarsitul seratei, cand sonorizarea canta tema din Pe aripile vântului, devenea trista, dar o facea intentionat. De la o ora la alta, era plina de verva sau deprimata. Era foarte bolnava. Corabia nebunilor a fost ultimul sau film si este minunata in el.
© CCC
Eu insumi stiu, ca asemenea multor fiinte prea frumoase, prea talentate, prea complete, ea a murit din cauza deziluziei. A murit din cauza oboselii pentru o dragoste pe care nu a putut-o recastiga, pentru copiii pe care nu i-a putut avea… A murit de tristete.
© CCC
De indata ce intru in teatru, ma simt in siguranta. Iubesc publicul, iubesc oamenii, si joc pentru a le face placere.
© CCC
Tot ce se spune şi nu se arată este pierdut pentru spectator.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.