Viaţa de actor este o viaţă foarte complexă, treci prin foarte multe stări şi trăiri la fiecare spectacol. Este acea viaţă de damnat care nu ştie decât să ardă pentru scenă. Menirea teatrului este una civilizatoare, formatoare. Teatrul pune întotdeauna probleme de rezolvat, cum ar fi laşitatea, minciuna, trădarea, lipsa de nobleţe, mila, înţelegerea, dărnicia. Teatrul e un curăţător de nemernicii ca şi filosofia, ca şi religia. Prin adevărul pe care l-am trait prin rol nu trişez, am trăit intens viaţa unui personaj pe care îl dăruiesc publicului, transmit trăire adevărată. Am intrat în pielea personajelor mele întotdeauna.
A intelege intreaga semnificaţie a vieţii este datoria unui actor; a o interpreta este provocarea sa.
© CCC
Era la doar cateva secunde dupa ultima iesire din scena si era inca acolo... Tremura ca o frunza, buzele ii tremurau. M-a apucat de brat... si mi-a spus in soapta: “Am fost buna? Sunt nebuna sa joc asta?"
(despre Vivien Leigh si personajul Blanche din filmul Un tramvai numit dorinta)
© CCC
Un actor e dator sa gandeasca nu numai ca autorul, dar adesea si in locul lui.
Toţi oamenii se nasc comedianți, cu excepția câtorva actori.
Un actor este cineva care nu te asculta dacă nu vorbesti despre el.
© CCC
Nu am spus niciodată că toți actorii sunt niște vaci proaste. Ceea ce am spus a fost că toți actorii ar trebui tratați ca niște vaci proaste.
© CCC
Atunci când inteligența și sensibilitatea sunt în echilibru perfect, avem un actor minunat.
(Viața mea)
© CCC
In afara de fizicul sau, care era absolut magic, avea o tinuta foarte frumoasa… Mai avea si altceva: o atractie de o natura mai tulburatoare decat am cunoscut vreodată. Era, probabil, aerul ei de demnitate care captiva legiunea inflacarata de admiratori.
© CCC
La Hollywood, in 1964, aveau loc cine festive pe care Vivien Leigh le dadea in aceasta casa mare pe care o inchiriase din Londra. Le dorea fastuoase si asa erau. Ea nu mai era sotia lui Laurence Olivier, dar dorea sa ramana Lady Olivier... Era la fel de frumoasă ca pe timpul lui Scarlett'O Hara, avea amintiri fabuloase despre acest cartier si se crampona de ele. Spre sfarsitul seratei, cand sonorizarea canta tema din Pe aripile vântului, devenea trista, dar o facea intentionat. De la o ora la alta, era plina de verva sau deprimata. Era foarte bolnava. Corabia nebunilor a fost ultimul sau film si este minunata in el.
© CCC
Într-un interviu am fost întrebat: Ce îţi place mai mult la Octavian Cotescu? Vali Seciu, am răspuns. Minţeam. Un pic.
In voalurile lungi si negre, pe care le crea pentru ea Christian Dior, era stralucitoare, irezistibila, ca cel mai diabolic dintre ingeri.
(despre interpretarea lui Vivien Leigh a rolului Paola din Duelul ingerilor, 1955)
© CCC
Sir Laurence Olivier este cel mai mare actor pe care l-am cunoscut vreodata.
© CCC
Sensibilitatea unui actor este înmiită. Fără încredere, fără blândeţe, tandreţe, lacrimă, fragilitate, suntem nimic.
Toată lumea ii trimitea flori si acestea soseau pe tot parcursul zilei. Avea o admiratoare in Spania care ii trimitea un buchet de trandafiri rosii in fiecare luna.
© CCC
Meseria de actor reprezinta viata noastra. Si eu, si sotul meu am avut parte de o meserie grea, in sensul rolurilor imense pe care le-am jucat cu o mare raspundere de fiecare data. Fiecare spectacol l-am considerat ca o premiera, atat de mult ne preocupa. Daca aveam spectacol intr-o seara, nu ne duceam linistiti la ora spectacolului, cu vreo doua zile inainte incepeam sa ne pregatim. Nu mai vorbesc de repetitiile grele, noptile nedormite cu gandul la rol, la ce trebuie facut. In vremurile trecute se respecta mai mult aceasta meserie. Teatrul National era intr-adevar prima scena a tarii, cu spectacole splendide, de mare succes, cu mari valori, cu salile pline, ceea ce nu mai exista astăzi.