Pentru fericirea statelor, ar trebui ca filosofii sa fie regi sau regii sa fie filosofi. (Republica)
Platon
Platon evocă aici teoria "filosofilor-regi". El crede că nu există nimic mai rău decât ca statele să fie conduse de către ignoranți. Gândind politica ca o competenta, el ajunge la concluzia că acela care știe (filosoful) trebuie sa guverneze. Pentru aceasta, este necesar, fie ca filosofii sa aiba acces la guvernare, fie ca cei care guvernează sa devina filosofi. Toată viața sa, Platon a incercat în zadar sa realizeze acest proiect.
E o lege a naturii ca orice regim să-şi sape propriul mormânt.
Pentru Lot, istoria este complet imprevizibilă, iar un regim politic poate sfârși victima tocmai a principiilor care l-au inspirat. Exemplul caracteristic a fost lumea carolingiană: Carol cel Mare a dezvoltat vasalitatea pentru a-și întări puterea. Cu toate acestea, sub succesorii săi, dezvoltarea vasalității a contribuit la slăbirea regelui.
© CCC
Deliberarea este activitatea multora, actiunea este activitatea unuia singur.
N-a existat niciodata o guvernare desavarsita pentru ca oamenii au pasiuni. Si daca n-ar avea pasiuni, n-ar avea nevoie de guvernanti.
Patriotismul este atunci cand iubirea fata de propriul popor este pe primul loc; nationalismul, cand ura fata de alte popoare este pe primul loc.
In guvernare, ura joaca acelasi rol ca acidul in chimie.
Am incercat sa scot Franta din noroi. Dar se intoarce la greseli si la mizerii. Nu pot sa-i impiedic pe francezi sa fie francezi.