Citate de Constantin Ciopraga

Suferinţa, încercările, dramele apropie de cer, înlesnind transcendenţa. Iarna e timpul celor mai lungi călătorii interioare. După cincizeci de ani, inima devine cord. Orice viaţă e, în esenţă, reaşezare perpetuă, veşnică proiecţie spre ceva neatins, un vis, o năzuinţă, un miraj.

Suntem modelati de lucruri, dupa cum noi le modelam pe ele.

Neistovita suferință se revarsă, inundând mediul, încât «jale duce Murășul și duc tustrele Crișuri», «fluturii sunt mai sfioși», «roua trandafirilor» se convertește în lacrimi. Miracol al artei, din propozițiile de o simplitate primară emană fluidul unei melancolii extraordinare. (Despre Octavian Goga)

Alege să zici cuvinte cu F, De pildă Fior, Frunză, ori poate Floare... Jocul e plin de surprize extraordinare. Parcă lipseşte ceva şi cauţi răspunsuri, Poate frumuseţe, poate farmec, poate fluturi.

Sunt modelat definitiv, ireversibil, de muzica spaţiilor de acasă.

Dupa ce ne modelam locuintele, acestea ne modeleaza pe noi.

Experienţa mea solitară se vrea raportată la experienţa generală. Pendulez necontenit între ochiul lăuntric şi depărtările aeriene de afară.